marți, 15 noiembrie 2016

Concursul PhotoTeam - rasfoind "File de carte" !

Membrii PhotoTeam au selecționat cele mai bune 19 fotografii din concursul cu tema “File de carte”, un concurs de fotografie de stradă organizat pe Facebook în luna octombrie 2016. Galeria concursului o regasiti pe site:http://www.phototeam.ro/concursul-file-de-carte/


Câteva impresii despre imaginile din concurs:

Umor, sinceritate si un subiect foarte fotogenic - ce ti-ai putea dori mai mult? (Patricia Hilbert despre fotografia semnata Petru Dimoff)


Coroana copacului ca un loc de refugiu...ca să poată citi în liniște. O bucațică de natura într-un cadru urban. Coșul de gunoi parcă delimitează spațiul urban de cel “rural” și mi se pare, cumva, viu... ca un fel de gardian tăcut... pus acolo ca să îl protejeze pe al nostru cititor. ( Zorislav Stoianović despre fotografia lui Alexandru Hutu)



O imagine parca pierduta in timp, oferindu-ti sentimentul ca nici din acest secol nu este, cand viata noastra se invarte in jurul a tot ce este digital. Batranul atat de absorbit de cititul sau, pare a nu sesiza greutatea purtata. O stare de naturalete, firesc, si dialogul cu personajul corespondent din plan secund ofera atmosfera aparte cadrului. (Mirela Momanu despre fotografia semnata Aurel Virlan)


Spatiile inchise, o cladire si un gard, pozitionate in planul secund al imaginii. In prim-plan, nu intamplator, metafore fotografice ale evadarii din aceste spatii inchise : doua biciclete, ,,desuete'' mijloace de locomotie, si, mai ales, cartea, prin excelenta un mijloc de evadare intelectuala din cotidian, din acele spatiile inchise in care ne ducem viata. (Florin Stanca despre fotografia realizata de Cetin Aiedin)


O imagine care grăiește despre sfârșituri de lumi, crize de valori și schimbări de paradigmă. Cărțile ajunse la piața de vechituri, printre haine purtate, valize inutile și cizme de ploaie. Doar bătrânul cu barbă albă este interesat de înțelepciunea prinsă intre coperți. Tinerii din fundal par să aibă alte interese. (Sorin Suciu despre fotografia lui Dragoslav Sekulić‎)
 
  
 

marți, 18 octombrie 2016

Featured by PhotoTeam: Radu Mihai Iani

Ceea ce îmi place nespus în viață, sunt lucrurile simple pe care aceasta ți le oferă din când în când, lucrurile crude, nealterate, momente unice, irepetabile. Se întâmpla într-o frumoasă zi de iulie, în Santorini, Grecia, o zi în care timpul parcă a îcremenit, lăsând loc uitării, dar și regăsirii de sine. Personajele surprinse de Radu, cărăuși, îngrijitori, crescători de măgari, sunt căzute, parcă, într-un moment de liniște imperturbabilă, o liniște odihnitoare, care te îndeamnă să privești către restul zilei cu răbdare, fără griji, căci orice ai face, viața se scurge încet, dar sigur. Radu Mihai Iani este un călător neobosit care, prin lucrările sale, ne prezintă adevărate momente de poezie-fotografică. Mai multe despre autor puteți găsi pe pagina acestuia de Facebook: http://facebook.com/radu.iani

marți, 11 octombrie 2016

"Dincolo de ferestre" si dincolo de imagini, impresii!

Membrii PhotoTeam au selecționat cele mai bune 21 de fotografii din concursul cu tema “Dincolo de ferestre”, un concurs de fotografie de stradă organizat pe Facebook în luna septembrie 2016. Câteva impresii despre imaginile din concurs:





Ce îmi place în mod special la această fotografie este atmosfera surprinsă. Se simte o conexiune între fotograf și subiect care face cadrul să pară foarte intim. Pare o scenă dintr-un film vechi. Felicitări folografului!  (Patricia Hilbert - despre fotografia lui Cristian Bulugea)




Fereastra este granița simbolică și, în același timp, permeabilă, ce desparte doua spații. Dincoace de fereastră este strada,  spațiul public prin excelență. Dincolo de fereastră este lumea bizară a lui Alice în care totul e posibil, se pot petrece minuni, iar manechinele prind, dintr-o dată, viață. Ce poate fi mai minunat decât atât? (Sorin Suciu - despre fotografia lui Emi Cercel)




In secolul al XVI-lea ocupantii spanioli au interzis perdelele si draperiile in Tarile de Jos, pentru ca patrulele sa poata surprinde nestingherite eventualele conspiratii. Constrangerea de atunci a devenit un fel de a fi, in prezent o plimbare pe digurile olandeze putand fi si o ocazie de admira interioarele frumos decorate ale caselor, dincolo de ferestrele lor permanent descoperite.
In spatele unei ferestre inchise ne simtim in siguranta, noi cu noi insine, dar ea este in acelasi timp si legatura noastra cu lumea exterioara. Insa, oricat de deschisi am fi, atunci cand un obiectiv fotografic se iteste catre ceea ce credeam ca este spatiul nostru intim, nu putem sa nu ne miram. Iluzia optica din imaginea lui Pierre Pichot, data de apropierea siluetei din prim plan, ce pare o doamna care iese din magazin luand o data cu geanta si capul cu ochii holbati la subrat, m-a facut sa adast mai multa vreme asupra ei, considerand-o in cele din urma cea mai meritorie dintre fotografiile finaliste.
Nu stim cum a scapat fotograful din duelul cu privirile vanzatoarei din magazin, nu putem spera decat ca a fost intelegatoare, caci, nu e asa, fara fotografiile de strada viata de acum va parea mult mai anosta si plictisitoare in ochii celor din generatiile viitoare. (Cornel Hlupina - despre fotografia lui Pierre Pichot)






Fereastra este un element cu o puternică încărcătură simbolică. Este, în primul rând, un simbol al receptivității și deschiderii către lume, o legătură simplă și directă între exterior și interior.
La fel, „fereastra” lui Marius Cinteză, face legătura între această existență extraordinară reprezentată de bătrâna din geam și lumea exterioară, o fotografie-portret ce pare simplă, în aparență, dar care ne prezintă o întreagă poveste de viață. Mamă, bunică, soție, bătrânica din geam ne prezintă o existență sinceră, asupra căreia viața a lăsat urme adânci, dar o existență care nu și-a pierdut seninătatea, bucuria de a trăi, deschiderea către lumea exterioară. Puternic ancorată în realitatea imediată (felul cum ține rama geamului), bunicuța din fereastră ne inspiră încredere, speranță, credință și liniștea de care avem nevoie, cu toții, într-o lume plină de zbucium. Un singur element, fereastra spartă, ne face să conștientizăm efemeritatea vieții dar, în același timp, ne obligă să ne trăim viața cât mai plăcut cu putință, zi de zi, clipă de clipă. (Lucian Zamfir - depsre fotografia lui Marius Cinteza)





Nu stiu daca din cauza ca port ochelarii dar m-am regasit in fotografia lui Dragoslav. Poate a ajutat si faptul ca am copil si ma gandesc mult la propria copilarie... este preferata mea fotografie si din cauza unui subiect foarte bine plasat contra luminii dezvaluind detalii doar prin conturul sau...e un copil cu ursuletul in mana, nu stim daca pleaca sau doar asteapta ca cineva sa plece, cu avionul...le vedem prin geam...fereastra la care stateam si eu, deseori, lipit cu nasul, asteptand cu nerabdare sa se intoarca tata de la munca. (Zorislav  Stojanovic - despre fotografia lui Dragoslav Sekulić‎ )


Este o fotografie care o clipă m-a făcut să retrăiesc o impresie din copilărie, imposbil de descris. Copilul cu ghiozdan, cu ochelari, cu gene lungi și jucărie de pluș, concentrat în el, trăind clipa, pare atât de fragil în constrat cu ”jucăriile„ uriașe și grave de dincolo de fereastră, care simbolizează viitorul, lumea adultului. Pentru mine, imaginea e ca un simbol al căderii fiecăruia din rai, prin pierderea pe nevăzute a stării de copil. Acum schimbăm avion după avion, acaparați de o nevoie de agitație continuă, de schimbare neîncetată, de viteză tot mai accelerată…(Denis Malciu - despre fotografia lui Dragoslav Sekulić‎ )





Mi-au rămas în gând cuvintele unui fotograf de stradă care zicea : “ridică-ți privirea, strada nu se termină la nivelul ochilor, poți găsi cele mai interesante momente și personaje la etajul următor :)”. Nu știu dacă și Alex a auzit aceste cuvinte, dar este cert că pentru el explorarea străzii continuă mai sus de nivelul de explorare cotidian. Cu siguranță că expresia personajului surprins cucerește privirea în primul moment, un amestec de curiozitate, suspiciune și o urmă de amuzament, dar apoi vine întrebarea și povestea. De ce în fereastra și de ce fără cămașă? Un anotimp călduros, un loc de expunere sau de cercetare? Rămâne să ne imaginăm povestea dincolo de imaginea surprinsă în timp ce ne delectăm cu expresia captată pe chipul bărbatului. (Mirela Momanu - despre fotografia lui Alex Cruceru)

luni, 10 octombrie 2016

Featured by PhotoTeam: Mihai Biriș







Un ingredient semnificativ al fotografiei de stradă il reprezinta misterul, nespusul, ceea ce ea  lasă doar să se întrevadă. Aceasta se datorează decontextualizarii, ruperii sale de convențiile de circumscriere a locului, subiectului și evenimentului ce caracterizează toate celelalte  genuri fotografice, de la fotojurnalism și până la fotografia de nuntă sau cea de produs. Este prezentă aici o tensiune esențială între funcția fotografiei de a arăta, revela, devoala și imposibilitatea sa principială de a spune întreaga poveste. De fapt, aceasta este tensiunea dintre sincronia fotografiei ca mediu artistic și diacronia vieții cu caracterul său complex, deschis, imprevizibil. Dacă ar fi să mi-l imaginez  pe Blaga vorbind despre fotografia de stradă, aș tinde să cred că, în termenii gnoseologiei sale, ar spune că  reprezintă un exemplu de minus-cunoaștere, procesul prin care misterul se potențează, suferă o intensificare calitativă și devine tot mai de nepătruns. 

Din Cluj, orașul de suflet al lui Blaga, vine și Mihai Biriș, un fotograf a cărui pasiune pentru misterul ascuns în forfota străzii se combină cu interesul său pentru aflarea acelor momente unice, cu diferite încărcături emoționale, pe care le surprinde cu o mare curiozitate. Pentru ilustrarea activității sale fotografice am ales două imagini, diferite compozițional, dar care au în comun acelați lucru: magia poveștii care începe o dată cu apăsarea pe declanșator și se continuă în imaginația privitorului.

Mai multe despre universul vizual al lui Mihai puteți descoperi aici:

Sorin Suciu,
Timișoara, 10 octombrie 2016