miercuri, 30 decembrie 2015
Featured by PhotoTeam: HORIA SABOU
Săptămâna aceasta avem o fotografie de la Baia Mare, semnată Horia Sabou.
Se spune că fotografia de stradă nu poate fi făcută decât într-un oraș mare ca New-York ori Paris. Nimic mai greșit, se poate face oriunde și Horia ne dovedește asta. Totul este să cauți, să vezi și să simți!
Pentru mulți dintre noi, fotografia de stradă poate fi definită ca o mare provocare. Și ce poate fi mai provocator decât să reușești o fotografie bună într-un loc mai puțin ofertant?
Mai multe imagini găsiți aici:
https://www.facebook.com/horia.sabou
La vremea bilanțurilor, numărăm 31 de fotografii (și fotografi) promovate la această rubrică: Featured by PhotoTeam. Au fost 32, dar un mare fotograf a dorit să nu-și asocieze marele nume cu grupul nostru și astfel, a fost șters.
Ne bucurăm că această rubrică a avut succes având multe vizualizări și like-uri și promitem s-o continuăm. Ne bucurăm să promovăm colegi, ne bucurăm să vedem fotografie de calitate!
Vă urăm un an nou plin de proiecte frumoase și fotografii numai bune de pus în ramă!
La Mulți Ani!
joi, 24 decembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Sabin Prodan
Sabin Prodan stiu ca e arhitect, grafician, web designer, fotograf si nu stiu daca doar atat. In cateva cuvinte spunem ca incearca sa faca arta. Asa declara chiar el, daca tinem cont de denumirea site-ului sau de prezentare tryingtodoart.com. E o declaratie modesta si indrazneata in acelasi timp, cu note de ezitare, dar si de hotarare si e facuta publica intr-un mod frapant de sincer, chiar intimidant pentru cei cu judecati de valoare foarte riguroase. Eu consider deviza lui Sabin un crez artistic clar si foarte mobilizator, un mod responsabil de a-ti prezenta activitatea. Atentia mea nu s-a blocat in cuvantul “arta”. E stiut faptul ca "arta" e un cuvant valoros, dar sensibil, prea plin de secrete si se desfasoara pe un teren minat, pe care nimeni nu il stie in totalitate. E terenul de testat bombe cu pareri si influente aruncate de tabere adverse intre ele. Asa ca nu putem spune ca stim precis de unde incepe si unde se termina arta ca sa putem afla unde il vom regasi pe Sabin. Poate ca nici el nu stie exact coordonatele sale de actiune, dar ne spune ca “incearca”. Ce bine spune ca incearca. Cred ca e cel mai simplu si concis mod de a defini activitatea artistica: sa recunosti fara nicio jena ca incerci. Activitatea artistica in sinea ei nu poate fi decat o incercare, in urma careia poate rezulta, in cel mai fericit caz, o opera de arta din punctul unora de vedere. Din punctul altora de vedere insa, nu va fi neaparat o opera de arta, ba din contra. Dar chiar si in aceste cazuri nu ar trebui sa apara niciun motiv de parere de rau pentru ca totul a fost doar o alta incercare, chiar daca, e poate o incercare pe deplin asumata, cu o intentie tenace de “a face” ceea ce macar ipotetic ar putea fi considerat “arta”. Ma intreb sincer daca din deviza lui Sabin ar fi lipsit cuvantul “arta” ar fi fost vreo problema. Pentru ca oricum stim deja cu totii ca “arta” nu e o materie fixa, ca teoria ei nu o stie nimeni pe deplin, ca teoreticienii ei sunt oricum prea multi si se cam contrazic intre ei, ca in arta sigur nu exista formule exacte de aplicare in practica, cred ca acest cuvant "arta" ar fi putut lipsi. O dorinta puternica de a face ceva si curajul de a incerca sa faci acel ceva sunt cele doua conditii care stau la baza tuturor lucrurilor bune, frumoase si valoroase din jurul nostru. Exact asa… la baza tuturor lucrurilor! Si uite asa, prin deductie "logica" (sic!) ajungem sa inlocuim cuvantul “arta” cu “orice” daca in fata lui primeaza curiozitatea, vointa, pasiunea de "a incerca sa faci ceva, orice ar fi acel ceva, chiar si arta uneori".
Va las pe voi sa aflati ce a incercat, ce a facut si ce arta a obtinut Sabin pana acum :
Eu ii doresc lui Sabin sa incerce in continuare sa faca ceea ce simte. Sunt sigura ca incercarile lui vor da roade din ce in ce mai artistice.
Eli Driu
Bucuresti, 23 decembrie 2015
miercuri, 16 decembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Alex Cruceru
Inacceptabila pentru unii, "hip photography" a fost solutie de rezerva si in epoca filmului, in fotoreportaj, atunci cand chiar si fara vizare cateva declansari te asigurau ca ai marturia de la fata locului, fara a fi batut, cu filmul voalat ori aparatul trantit de asfalt. Acum, in era digitala putem trage tone de fotograme si vom vedea acasa ce va fi iesit, binenteles cu timpul aferent pierdut cu vizionarea, selectia si recadrarea lor. Exercitiul perseverent, pozitionarea aparatului, alegerea setarilor optime, studierea atenta a elementelor care ti se perinda prin fata ochilor pe strada, alegerea inspirata a momentului declansarii pot insa transforma cadre riscante si aleatoare in compozitii si stari deja anticipate, uneori surprinzator de diferite de stilul si abordarea curenta a fotografului in cauza.
O satira la adresa pasiunii omului contemporan pentru fast-food, imaginea lui Alex, frumos compusa, cu linii atent asezate pe suprafata cadrului, este un exemplu reusit de astfel de fotografie, facuta fara a privi in aparat, dar cu ochii larg deschisi...
Mai multe fotografii semnate Alex Cruceru:
https://www.facebook.com/AlexCruceruPhotography
https://500px.com/alex_cruceru
https://www.flickr.com/photos/alex_cruceru
miercuri, 9 decembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Thomas Campean
Thomas Campean este un tanar fotojurnalist nascut in Romania, care a muncit mult pentru a-si indeplini visul. Azi, multe dintre imaginile lui au ajuns in diferite publicatii de renume din Marea Britanie si alte state. Fotografia de fata, realizata in Bangok, demonstreaza faptul ca Thomas e omul potrivit la locul potrivit... cu umorul potrivit. :)
Pe Thomas il puteti gasi pe pagina lui de Facebook: https://www.facebook.com/thomas.campean?fref=ts
joi, 3 decembrie 2015
ZFS 2015 - considerații
Prin iunie scriam tot pe acest blog:
"Fotografia a fost 'instrumentul' secolului XX. Cu ajutorul ei s-au făcut știri, s-au povestit realități, s-au arătat războaie. Și avea ca reper pictura. Noi astăzi, cu numărul imens de imagini pe care le facem, le vedem și le arătăm, trebuie să avem ca reper Fotografia!"
Să detaliez un picuț..
După unii autori fotografia este moartă. Din cauza progresului tehnicii, a aparatelor foto din ce în ce mai sofisticate, din cauza prelucrării masive cu ajutorul softurilor dedicate, din cauza schimbării percepției asupra unei imagini de orice natură a omului modern, suntem bombardați în fiecare minut cu imagini false sau dacă vreți falsificate. Portretul unei dive de oriunde este super-prelucrat, se scoate orice urmă de pată de piele, se modifică nasuri, buze și orice mai cere onor audiența. Mai mult, un peisaj este excesiv prelucrat: se modifică culorile, se adaugă nori, se rearanjează pietrele din prim-plan, se adaugă ceață dacă trebuie etc. Realitatea este foarte ușor modificabilă de orice posesor de laptop, tabletă sau chiar telefon..
Așadar, o imagine nu mai reprezintă adevărul, realitatea. Este, sau mai corect poate fi, o făcătură!
Viziunea artistului. Corect!
Totuși, nu îmi cereți să fiu de acord cu o făcătură în cazul fotografiei documentare (în care intră și fotografia de stradă) sau a fotojurnalismului! Aceste domenii trebuie să rămână neatinse. La concursurile de fotojurnalism s-au luat deja măsuri după ce, an de an, au fost descalificați diverși fotografi.
Dar cu fotografia de stradă ce ne facem?
Și PhotoTeam a fost printre organizatori având doi colegi în juriul ZFS din acest an. Sunt discuții pe FB referitoare la alegerea celor 36 de fotografii, a celor 4 premiate, despre cum și pe dincolo, s-au facut topuri și au comentat cei frustrați de alegerile oficiale. S-au iscat discuții privind tema din acest an, fotografia de stradă color. De ce se impun restricții? De ce este cu temă? De ce nu a câștigat fotografia cea mai colorată?
Juriul decide! Nu discut alegerile lor.
Problema mare este cu imaginea (ca să nu-i zic fotografie) de pe locul I. Cum a recunoscut chiar Iulia Weingold, câștigătoarea, este o poză compusă, o imagine realizată din două expuneri. Dar e făcută direct din aparat, nu cu ajutorul photoshop-ului. Chiar nu contează că este făcută cu softul aparatului sau cu photoshopul, tot o făcătură este! Nu reprezintă realitatea. Și din cauza asta sunt împotriva ei!
Nimeni din juriu nu și-a pus problema că ar putea fi așa... S-a mers pe bună credință. În ziua de azi? Mare greșeală!
Acum sunt 2 opțiuni:
- se retrage premiul și se cer scuze
- rămâne cum s-a stabilit, juriul își asumă evenimentul și de acum înainte, regulamentul va fi însoțit de definiții, exemple și alte restricții.
Nu a fost scris în regulament, nu a fost încălcată nicio regulă, totul e OK.
A fost doar o mică țeapă!
Nu m-am consultat cu toți colegii mei legat de acest text, așadar consider că reprezintă o părere personală.
miercuri, 2 decembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Rafael Ianos
De multe ori in fotografie de strada auzim despre momentul decisiv.
Poate fi inghetarea unei actiuni, a unei expresii, o juxtapunere sau o privire, sau o multitudine de alte
posibilitati. Un element comun se regaseste cu precizia unui ceasornic: acea
fractiune de secunda in care s-a apasat declansatorul. Nu mai devreme, nu mai tarziu, cand
scanteia e acel impuls emotional care decide captarea momentului decisiv. Toate
acestea si in plus o poveste, le-am regasit in imaginea lui Rafael. Inghetarea
unui moment, expresii si priviri, cu o juxtapunere neobisnuita a umbrelor,
intr-un sincron atat de perfect incat se incheaga si o poveste. Totul completat
de abordarea in alb negru, cu contraste destul de puternice si granulatie,
caracteristice unui cadru de seara, cu atmosfera. Si nu in ultimul rand, precizia
impulsului emotional de captare a momentului decisiv, cand aparatul pare a fi
extensia mintii. Felicitari autorului!
Pe Rafael Ianos il puteti urmari pe:
pe Facebook: https://www.facebook.com/ianos.rafael?fref=ts
miercuri, 25 noiembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Lucian Husac
În momentul în care am văzut această fotografie, gândul mi-a zburat automat la Trent Parke. Probabil că cei mai cârcotași vor spune că Lucian a încercat să-l copieze pe australian. Eu însă susțin că inspirația este un important factor în orice încercare artistică. În ceea ce
priveste fotografia, cărțile, revistele, expozițiile dar și mediul on-line pot fi importante surse de
inspirație.
Marea majoritate a fotografilor pe care-i cunosc cheltuiesc mulți bani
pe echipamente foto si foarte puțini pe
cărți. Lucian a realizat însă că aparatul foto e doar o unealtă, în timp ce o cultură vizuală solidă contribuie mult mai mult la realizarea unor fotografii bune.
Mai multe fotografii realizate de Lucian găsiți aici: https://www.instagram.com/husacool/ și aici: https://www.facebook.com/husac.lucian.
miercuri, 18 noiembrie 2015
Featured by PhotoTeam: ANA ALEXANDRESCU
Privind fotografia Anei Alexandrescu, gândul îmi zboară la imaginile Mariei Ellen Mark.
O lume ciudată, puțin lângă realitate și totuși atât de reală...
Simplitatea compoziției, legătura dintre prim plan și planul secund, chiar și neclaritatea unuia dintre planuri m-au convins că este o imagine ce merită promovată.
Despre autoare știu doar că este sau a fost cursantă la scoala Fotopoetica.
Mai multe găsiți aici: https://www.facebook.com/ana.alexandrescu.9?fref=ts
joi, 12 noiembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Cosmin Garlesteanu
M-am intrebat de multe ori de ce unii dintre fotografi ajung de la un moment dat incolo sa prefere fotografia de strada mai mult decat alte genuri fotografice si daca alegerea este facuta in deplina cunostinta de cauza sau este doar un act instinctiv care vine de la sine de undeva din adancurile fiintei lor. M-am gandit ca poate anumite trasaturi de personalitate se muleaza mai bine pe acest tip de fotografie. Fotografii de strada sunt firi active si dispuse sa faca multa miscare fizica, dar asa sunt si fotografii de peisaj. Si ei merg pe jos kilometri intregi. Fotografii de strada indragesc oamenii, emotiile si preocuparile lor, dar si fotografii de portret sunt sigur la fel. Fotorgrafii de strada prefera desfasurarea fireasca a lucrurilor, fara o interventie directa asupra cadrului fotografiat, dar acest aspect este o conditie obligatorie si in fotoreportaj. Doar ca un fotoreporter are un scop predefinit. El stie de la inceput, macar in linii mari, care ii este subiectul reportajului. Fotografii de strada pot insa sa colinde strazile oraselor in lung si in lat fara o tinta anume si nu par sa se simta deranjati de vanatoarea lor fara prada nici cand la o astfel de plimbare nu fac macar o fotografie. Poate ca tocmai aceasta este provocarea : sa cauti acul in carul cu fan. Dar acesta nu poate fi cel mult decat scopul. Care este totusi cauza care ii mana sa bantuie orasele? N-am reusit sa o descopar singura, dar va pot spune sigur ca fotografii de strada au firi sensibile, sunt atenti la detalii, au orientari artistice, au imaginatie si sunt entuziasti si creativi. Dar asa sunt toti fotografii, ba chiar toti artistii indiferent de domeniul artistic in care activeaza. Si totusi insist sa cred ca fotografii de strada au ceva diferit de toti ceilalti fotografi. Altfel ar fi fost si ei fotografi de peisaj, de studio, de produs, de eveniment, de orice altceva ce merita sa fie fotografiat pentru ca sunt multe lucruri frumoase pe lumea asta care pot fi fotografiate. Poate ca unii dintre ei chiar fac astfel de fotografii ocazional, dar tot fotografia de strada ii ademeneste si ii satisface cel mai mult.
Si pentru ca nu mi-am gasit singura un raspuns, am intrebat de-a lungul timpului fotografi de strada despre pasiunea lor si despre motivatia care ii determina sa strabata strazile oraselor aparent fara un rost anume. Am aflat raspunsuri variate. Unele raspunsuri sunt foarte concrete si practice precum : “ma recreez foarte bine facand miscare”, “socializez intr-un mod contructiv”, “pot face fotografii oricand, chiar si cand merg la cumparaturi sau la serviciu”, “documentez orasul”. Alte raspunsuri au o nota filozofica si mai subiectiva : “asa am descoperit mai bine lumea din jurul meu”, “m-am aflat pe mine si m-am acceptat mai usor”, “rapiditatea si efemeritatea cu care se desfasoara lucrurile ma ajuta sa pretuiesc viata mai mult”. Cu cat am incercat sa aflu mai multe pareri cu atat m-am afundat mai tare intr-un labirint complex cu foarte multe moduri de actiune, simtire si intelegere a actului fotografiei de strada. Nu am putut insa renunta la crezul unei posibile cauze comune.
Printre fotografii de strada cunoscuti in ultima perioada se numara si Cosmin Garlesteanu. Imi plac fotografiile lui. Sunt haiku vizuale, poezii scurte urbane cu talc, instantanee ale realitatii prezentate intr-o cheie usor abstracta.
Una dintre fotografiile lui mi-a atras insa atentia in mod deosebit. Nu pentru ca e fotografia care imi place cel mai mult, ci pentru ca m-a trimis cu gandul la vechea mea dilema legata de motivatia principala a unui fotograf de strada. Raspunsul a venit spontan si destul de convingator pentru mine. Un fotograf de strada adevarat e curios precum un copil, vrea sa gaseasca, sa vada si sa se bucure de cele aflate si e mereu prins intr-un dialog mut cu strada. E un spectator mereu curios la actiunea scurtelor piese se teatru care se joaca permanent pe scenele strazilor din Teatrul Orasului cu un acompaniament muzical al Orchestrei Aglomeratiei Urbane.
Cred ca mi-am gasit astel raspunsul mult cautat : numitorul comun al fotografilor de strada si poate insusi cauza preferintelor lor este CURIOZITATEA, acea curiozitate neconditionata, libera de prejudecati si scopuri concrete, curiozitatea venita din iubirea de oameni, locuri si viata in general.
Pentru ca si eu sunt fotograf de strada, deci curiosa de fel, indraznesc sa va intreb si pe voi, alti fotografi de strada, care va este motivatia principala pentru care preferati acest gen fotografic? Sa fie oare curiozitate sau e mai mult decat atat?
P.S. Alte fotografiile de ale lui Cosmin Garlesteanu gasiti la urmatoarele adrese :
miercuri, 4 noiembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Octavian Cucolea
Am vazut prima oara aceasta imagine acum un an. Dinamica, plina de forta, stranie, pentru ca dezinvoltura personajelor nu o poti asocia cu nimic din fundal, de pe strada. Pare o fotograma extrasa dintr-un travling cinematografic ori iti poti imagina ca ei urmareau vreun mijloc de transport in comun, iar fotograful norocos i-a surprins in plin galop.
Atunci nu am considerat-o "fotografie de strada" pentru ca stiam unde si cum este facuta. Si eu fotografiasem la acea sarbatoare populara anuala cu mai mult timp in urma fara sa fi obtinut, nici pe departe, un cadru la fel de bun. Prejudecatile in materie de fotografie de strada sunt multe: ca nu trebuie sa fie din mediul rural ci din cel urban, ca nu trebuie sa fie din parcuri, nici din trenuri, avioane, gari sau aeroporturi, tramvaie ori autobuze, ca nu trebuie sa fie din timpul unor manifestari populare ori culturale, ca nu trebuie sa fie alb-negru ci color si asa mai departe.
De fiecare data cand revad calaretul lui Octavian ma intreb daca nu m-am inselat...
Mai multe imagini semnate Octavian Cucolea:
https://www.facebook.com/octaviancucolea
http://www.bulbphotos.eu/photographers/founding-members/octavian-cucolea/
miercuri, 28 octombrie 2015
Featured by PhotoTeam: Cornel Petrescu
Fotografia a fost realizată de catre Cornel Petrescu în cadrul protestelor Salvați Roșia Montană și surprinde întru totul atmosfera din acea perioadă. Pentru a atrage atenția autorităților, tinerii au fost inventivi și au recurs la diferite forme de protest, simbolizând o adevărată mișcare de rezistență. O imagine sugestivă, încărcată de emoție.
miercuri, 21 octombrie 2015
Featured by PhotoTeam : Cetin Aiedin
Sunt momente pe strada cand avem senzatia ca ne intoarcem in timp. Aceasta senzatie am avut-o cand am vazut fotografia lui Cetin. Un domn pus la patru ace, intr-o pozitie surprinzatoare de "drepti" in fata unui geam, din spatele caruia par ca il privesc fantomele trecutului. Un grafitti scindat "www.theoven..." ar putea eventual ancora acest cadru in prezent, dar senzatia de intoarcere in timp, in vremurile sedintelor standard de partid, persista... Un minunat moment inghetat in timp, semnat de Cetin Aiedin. De altfel si una din fotografiile de top ale expozitiei "Bucurestiul in alb si negru" , expozitie aflata in acest moment pe simezele de la Carturesti. Felicitari autorului :)
marți, 13 octombrie 2015
Featured by PhotoTeam: Alexandra Anghel
Până acum, în cadrul acesti rubrici, aveam obiceiul să aleg eu o fotografie din portofoliul celui prezentat. De data aceasta i-am solicitat Alexandrei să-și aleagă fotografia, deoarece dacă aș fi făcut-o eu ar fi fost șanse mari ca aceasta să fie alb-negru și neapărat realizată pe stradă.
Și alegerea ei s-a oprit asupra acestei imagini cu cele două personaje, răpuse probabil de oboseala unei călatorii prea lungi. Cu un minim efort de imaginație, ele ar putea fi plasate în sufrageria propriei case, meditând la cele citite în cărțile de pe masă, biserica și pâlcul de arbori ce se văd pe geam putând reprezenta de fapt un tablou pe peretele locuinței.
Mai multe fotografii realizate de Alexandra puteti găsi aici: https://www.flickr.com/photos/95996571@N07/ și aici: https://www.facebook.com/alexandra.anghel.752.
miercuri, 7 octombrie 2015
Featured by PhotoTeam: MIHAI CIAMA
Mi-a placut foarte mult fotografia de cum am văzut-o! Am dat 'like' apoi l-am contactat pe autor online.
M-a sunat și am stat un pic de vorbă despre fotografie în general și despre workshop-ul la care a participat în septembrie în Istanbul cu fotograful Magnum, Nikos Economopoulos. Întrebarea mea era dacă această fotografie a fost făcută sub influența celor aflate la workshop.
Nu mai știa Mihai dacă este făcută înainte sau după. De fapt, nici nu contează foarte mult. Ba e mai bine dacă este făcută înainte de workshop, înseamnă că informațiile au venit pe o bază solidă.
Este mare lucru să cauți o fotografie ce-ți place pe netul ăsta mare și să vorbești cu autorul ei, s-o lauzi, să ceri informații suplimentare și să feliciți! E o experiență pe care v-o recomand cu căldură! Nu vă rezumați la un like și poate un scurt comentariu doar în spațiul virtual.
Omul prin structură este sociabil și despre asta se știe înaintea facebook-ului. FB-ul este doar un instrument.
Pe Mihai Ciama îl găsiți aici:
https://www.facebook.com/mihai.ciama
http://ciama-photo.aseptic.ro/index.php
http://ciama-photo.blogspot.ro
miercuri, 30 septembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Păscălina Claudiu-Marius
Pe Claudiu nu il cunosc personal. Suntem doar prieteni pe Facebook de vreo 3-4 ani. De fapt am vorbit doar de cateva ori despre pasiunea noastra comuna : fotografia. Dar in toti acesti ani i-am urmarit activitatea fotografica sustinuta cu fotografii, proiecte foto, participari la concursuri, expozitii, publicatii s.a.. Toate acestea sunt dovezi ale pasiunii sale pentru fotografie imbinata cu perseverenta, ambitie, rabdare, curaj, dorinta de autodepasire si, desigur, multa munca. Da, cuvantul munca cred ca il reprezinta pe Claudiu la fel de mult ca sensiblitatea si caracterul uman al fotografiilor sale pe care le puteti vedea si voi la umatoarele adrese :
https://www.facebook.com/pascalina.claudiumarius
https://1x.com/member/pascalinaclaudiu
Din portofoliul lui Claudiu am ales o fotografie sugestiva atat pentru imaginea mea despre activitatea sa fotografica, cat si pentru parerea mea in general despre cum talentul fotografic trebuie combinat cu munca pentru realizari cu adevarat notabile!
Fotografia imi aminteste, de asemenea, de provocarea cea mai mare pentru un fotograf si anume munca in echipa. Noi, fotografii, suntem o categorie speciala si anume una mai individualista decat multe altele, pentru care notiuni precum solidaritate, scop comun, sincronizarea eforturilor, comunicare constructiva, coordornarea eforturilor, sustinere reciproca, altruism, renuntarea la orgolii personale, spirit de datorie, respect neconditionat si prietenie sincera sunt uneori notiuni complicate, imposibile sau chiar evitate.
Despre melanjul dintre fotografie si munca in echipa am invatat in ultimii ani cateva lectii importante de la colegii mei din grupul Photo Team. Le multumesc pentru experientele avute impreuna si pentru rabdarea si intelegerea de care au dat dovada in ceea ce ma priveste. Sunt niste colegi minunati si ma bucur sa fac parte din echipa Photo Team.
Eli Driu
miercuri, 23 septembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Diana Maria
Portretul de strada este un gen de fotografie de prima linie, un fel de atac la baioneta, pentru ca o focala scurta te pune nas in nas cu personajul vizat. Poti sa-l fotografiezi pe nevazute, de la sold, sau direct, caz in care comunicarea cu subiectul este inevitabila si presupune abilitatea de a pregati verbal terenul sau macar de a zambi indatoritor dupa ce ai tras deja cadrul dorit.
Din noianul de oameni cu care ne intersectam nu multi ne atrag atentia, unii sunt posomorati si inchisi in sine, altora le repugna ideea de a fi fotografiati, dar mai sunt cativa care par a fi personajele ideale. Daca-i intalnim trebuie sa ne infrangem retinerea si sa ducem aparatul la ochi.
Nici decorul si nici incadrarea nu trebuie fie indiferente, ele trebuie sa completeze portretul. In imaginea pe care v-o supunem atentiei astazi, prin transarea curajoasa a cadrului in doua parti, Diana Maria ne spune mai mult despre persoana portretizata: o fire deschisa si luminoasa precum jumatatea de imagine in care se afla, ce-si doreste sa se desprinda din obscuritatea vietii de zi cu zi.
Mai multe imagini semnate de Diana: https://www.facebook.com/diana.maria
joi, 17 septembrie 2015
Featured by PhotoTeam: Ciprian Hord
Odată cu această criză a refugiaților, mulți fotografi au raspuns provocării de a captura momentul istoric surprinzand atmosfera plina de emoție, tensiune, chiar disperare a taberelor de imigranți. Dintre fotografiile care au fost publicate pe internet în ultima perioadă, mi-a atras atenția fotografia lui Ciprian Hord. Consider că a această imagine descrie în totalitate situația actuală.
Mai multe fotografii ale lui Ciprian:
https://www.facebook.com/ciprian.hord
vineri, 11 septembrie 2015
Featured By PhotoTeam : Cristian Bulugea
A fotografia pe strada pare simplu intr-adevar. Mai greu este sa gasesti acele momente care spun o poveste, transmit o stare. Sau mai pe scurt sa gasesti acea bucatica de realitate pe langa care multi trec nepasatori zi de zi, dar pe care tu ai extras-o din cotidian doar pentru ca rezonezi cu ea.
Am selectat imaginea lui Cristian tocmai pentru atmosfera sa, pornind de la contraste pentru a regasi similitudini. Sper sa va placa si voua.
Mai multe fotografii ale lui Cristian:
https://www.facebook.com/Daydreamerro/photos
miercuri, 26 august 2015
Featured by PhotoTeam: NICOLETA GABOR
Un capăt de gară, ceață, jumătate frumoasă de siluetă - ingredientele perfecte pentru construcția misterului. Trenul venind completează scena și reprezintă firul necesar al unei imaginare povești.
Mie îmi place!
Vouă?
Fotografiile Nicoletei Gabor le găsiți:
- http://nicoletagabor.blogspot.ro
- https://www.facebook.com/nicoleta.n.gabor
miercuri, 19 august 2015
Featured by PhotoTeam: Cornel Gingarasu
Noi, membrii PhotoTeam recomandam periodic fotografi ale caror fotografii ne plac si le consideram demne sa fie prezentate si altor iubitori de fotografie de strada. Odata cu recomandarea propriu-zisa atasam si un text despre fotografia selectata. In aceasta saptamana am onoarea de a va prezenta o fotografie a unui fotograf cu experienta bogata in domeniu si anume Cornel Gingarasu. Pentru talentul, cunostintele, fotografiile si persoana dumnealui port un deosebit respect, dar si o doza de sfiala. Din acest ultim motiv, imi recunosc lipsa de indrazneala de a incerca sa scriu un text cu parerea mea despre fotografia aleasa. Am avut insa indrazneala si curiozitatea sa ii solicit chiar d-lui Cornel un text care sa descrie fotografia cu pricina. Spre marea mea bucurie, dumnealui mi-a raspuns pozitiv si ii multumesc pentru acest lucru. Mai jos gasiti descrierea respectiva:
“In Galati exista o zona pe malul Dunarii careia i se spune faleza. Cred ca cea mai frumoasa din acest oras urit…Acolo se margineste uscatul cu apa fluviului si este un loc cu energie pozitiva. Undeva la mijlocul falezei este un loc in care se amesteca eclectic (kitschos) blocuri vechi, de pe vremea lui Dej, o statuie a lui Bratianu si o elice mare de la un vapor, comemorare a unui eveniment industrial socialist. Fotografia este facut spre acest loc, cu spatele spre fluviu si privind spre uscat (evident) unde s-au mai adaugat inca doua ingrediente : gura-casca de serviciu si macaralele cu care se repara canalizarea intr- o operatiune care a durat ani, a inghitit milioane de euro si care a fost urmata de nenumarate surpari. Adica, as spune eu, trecind evenimentul printr-un subconstient comunisto-prafuit-frustrat : ceva derizoriu si lipsit de speranta, pina si in momentele de relaxare si plimbare.”
Mai multe fotografii ale d-lui Cornel Gingarasu gasiti la urmatoarele adrese :
miercuri, 12 august 2015
Featured by PhotoTeam: Gabi Costea
A fotografia copii pe strada poate denota inceputuri intr-ale fotografiei, in unele tari gest interzis ori drastic amendat. De parca perioada copilariei ar trebui stearsa din memoria colectiva, fara drept de a o putea documenta.
Sa reusesti insa sa redai lumea acestei varste, in care un prieten precum ursuletul de plus nu trebuie uitat atunci cand iesi la o plimbare in gasca, constituie deja un talent.
Mai multe imagini semnate Gabi Costea: https://www.facebook.com/pages/Gabi-Costea-Photography
miercuri, 5 august 2015
Featured by PhotoTeam: Cristina Bazar
O imagine de care m-am îndrăgostit iremediabil. Evenimentul BIAS 2015 i-a oferit Cristinei Bazar cadrul pefect pentru a realiza ceva spectaculos. Deși mulți nu ar încadra fotografia în categoria street, eu am ales-o deoarece consider că siluetele din imagine completează armonios peisajul, care pare a fi unul apocaliptic.
Alte imagini ale Cristinei le puteți vizualiza pe facebook: https://www.facebook.com/cristina.bazar.7
miercuri, 29 iulie 2015
Featured by PhotoTeam: Florin Stanca
O imagine care îmi induce o stare de ambiguitate, oscilând de la îngrijorare, compasiune și până la haz de necaz. O imagine care prin juxtapunerea sesizată poate țese diverse povești despre realitatea captată într-o secundă. Și nu în ultimul rând, o imagine care prezintă în mod nedisimulat și foarte concret cotidianul. Fără mai multe explicații, vă prezint imaginea care mi-a atras atenția și vă invit să îi descoperiți și voi povestea.
"Left behind" - autor Florin Stanca
Pe Florin îl puteți urmări pe Facebook: https://www.facebook.com/stanca74
miercuri, 22 iulie 2015
Featured by PhotoTeam: Mihai Fodor
Mihai ne transpune prin
intermediul acestei fotografii într-o lume a contrastelor generate de jocul dintre
lumini și umbre, dintre mare și mic, dintre static și dinamic. Impactul
fotografiei este sporit în principal de umbra copilului aflat în mișcare (probabil
cel mai important element al cadrului), care datorită distorsionării aduce
foarte mult cu un Pinocchio “manevrat” prin sfori invizibile de un Geppetto
supranatural. Fară această mixtură imaginea ar fi una banală, plată, dar toate
aceste elemente îi dau tridimensionalitate, îi dau viață.
Mai multe fotografii realizate de Mihai puteti găsi aici: http://mihai-fodor.tumblr.com și aici: https://www.facebook.com/mihai.fodor.92.
Mai multe fotografii realizate de Mihai puteti găsi aici: http://mihai-fodor.tumblr.com și aici: https://www.facebook.com/mihai.fodor.92.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)