Se afișează postările cu eticheta fotografie de strada. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fotografie de strada. Afișați toate postările

miercuri, 31 august 2016

Featured by PhotoTeam: Alexandru Huțu



După doar doi ani de fotografie de stradă, Alex și-a format un stil personal și a reușit în scurt timp să facă un progres fantastic. Primele fotografii de stradă a realizat prin 2013.

Aproape fiecare peliculă pe care Alex o developează singur conține mai multe cadre reușite, perfect compuse și surprinse în momentul potrivit. Se descurcă la fel de bine și cu digitalul și cu analogul.

Fotografia de sus este realizată în ianuarie 2014 când Alexandru avea doar 16 ani și din punctul meu de vedere descrie cu desăvârșire societatea în care trăim. Cadrul este compus din mai multe straturi. Începe cu peisajul industrial și dezolant peste care vine benzinăria relativ nou construită iar al treilea strat ar fi mașina care trece în viteză spre stânga cadrului lăsându-ne cu ultimul strat, cu cei doi indivizi, deloc bine dispuși, care călătoresc cu un mini încărcător frontal. Vremea pare a fi rea, asfaltul ud iar expresiile celor doi care privesc fix spre noi dau o dimensiune vie fotografiei.

Mai multe fotografii realizate de Alex pot fi văzute aici: alexhutu.ro

Zorislav Stojanovic
Timișoara, 31 august 2016

miercuri, 20 iulie 2016

Featured by PhotoTeam : Mihai Buzdughina



M-am gandit mult pe care din cele doua imagini ce mi-au ramas in memorie dintre postarile lui Mihai as putea sa o recomand cu prioritate.
M-am gandit, m-am razgandit ...iar m-am gandit si am concluzionat ca imi plac amandoua la fel de mult, prin misterul pe care il induc, prin ideea trecerii de la lumina la intuneric, de la constient spre inconstient, de la real spre virtual.


Accentele de mister feminin din prima fotografie, in contrast cu dialogul masculin din cel de al doilea cadru.
Trecerea fina de la intuneric spre lumina cu imersiune in clarobscur in prima imagine, in contrast cu o brusca si agresiva trecere de la lumina la intuneric din cea de a doua captura.
O delicatete aparte a primului cadru, in contrast cu tensiunea directa din cea de a doua fotografie.

Intre atat de multe contraste, apare totusi un element comun: misterul! Si in plus,o iscusinta deosebita nu numai in surprinderea momentului si a expresiei, dar si in controlarea luminii in cadru. Reliefeaza exact ce este interesant de observat si ascunde ceea ce trebuie ghicit, intuit.

Va invit sa descoperiti misterul si in alte fotografii propuse de Mihai!
Pe paginile sale de Facebook: https://www.facebook.com/mihai.buzdughina
https://www.facebook.com/children.of.the.foot/
Pe 500px: https://500px.com/mihai_buzdughina




joi, 16 iunie 2016

Featured by PhotoTeam: Bianca Stoicheci


Urmaresc de ceva timp cu mare placere imaginile surprinse de Bianca. Cat pe ce sa ne si intalnim, undeva la malul marii anul trecut... dar probabil ca am trecut una pe langa cealalta cautand acele personaje care sa ne spuna ceva si acele cadre care sa ramana in urma :)

Si tocmai pentru ca este atat de atenta la ceea ce se intampla in jurul ei, detasandu-se si dedicandu-se doar acelor momente, reuseste sa surprinda intimitatea gesturilor, momentele candide si atat de efemere, expresiile de o nanosecunda, dar care pot ramane apoi pentru o vesnicie!

Acel sentiment de patrundere in gandul personajelor l-am avut si de aceasta data, privind imaginea surprinsa de Bianca. Atat de aproape de parca auzi gandul lui, si totusi atat de departe de ceea ce tinde sa afle. Un sentiment suprarealist, asa cum cu totii putem avea cand nazuim spre neatins. Si ca sa intensifice si mai mult senzatia de neobisnuit, pare ca ne uitam peste umarul sosiei lui Steve Jobs ...

Mai multe din fotografiile Biancai le puteti gasi pe pagina de Facebook si Flickr:
https://www.facebook.com/bstoicheci

https://www.flickr.com/photos/elbist






joi, 26 mai 2016

Featured by PhotoTeam : Pierre Pichot


L-am intalnit pe Pierre in Cluj Napoca saptamana trecuta. De mult ma gandeam sa promovez una din fotografiile sale, mai ales ca e unul din putinii fotografi de la noi care lucreaza pe strada in mod frecvent cu "slow shutter speed", la vanatoare de stafii :) Eram convinsa ca Pierre e fotograf roman, mai ales ca am corespondat pe diverse teme exclusiv in limba romana! Mare mi-a fost mirarea cand la Cluj ne-am intalnit intamplator la un workshop, am inceput sa vorbim (desigur intr-o fluenta limba romana) si ca din senin l-am intrebat: "de ce numele Pierre?". Si el mi-a raspuns cu un zambet larg, molipsitor: "pentru ca asa ma cheama, sunt francez! " :) Si ca sa nu o mai lungesc, am avut deosebita placere sa intalnesc un fotograf francez pasionat de geometriile urbane, de zece ani indragostit de strazile Clujului, pe care le strabate descoperind mereu noi locuri si noi oameni. A venit pentru trei luni, si a ramas zece ani....si intentioneaza sa ramana aici! Pentru mine Pierre e deja fotograf de al nostru, simtind fiecare straduta si fiecare chip, cu o bucurie rar intalnita.

Cand l-am intrebat de fotografia sa de suflet, deja o intuiam. E cea prezentata astazi, aici. Un cadru pentru care a stat tarziu in gara, inghetand intr-o zi ploioasa si cetoasa de iarna, asteptand cu rabdare ca unicul personaj din toata gara sa faca acel mic pas inainte completand unghiul perfect, compozitia in perspectiva si anticipand aparitia trenului in departare, pentru a-si oferi lui si privitorului tabloul complet cu atmosfera grea, apasatoare, dintr-o seara de iarna, pe un peron.

Spunea cineva ca nu exista noroc in fotografia de strada: e doar acel moment cand cunoasterea intalneste oportunitatea. As mai adauga la aceasta reteta un strop de rabdare si pasiune pentru ceea ce faci. Exact cum am descoperit la Pierre.

Mai multe din fotografiile lui Pierre le puteti viziona pe site-ul sau:
http://pierrepichot.com



joi, 12 mai 2016

Featured by PhotoTeam: Gabriel Porumb




Asociem adesea suprarealismul cu juxtapuneri neasteptate si asocieri ciudate, cum se intampla de multe ori in vise, cand multe lucruri par sa nu aiba vreun sens sau vreo logica. Suprarealistii vedeau ratiunea ca pe o bariera ce bloca intrarea catre creativitate, considerand subconstientul un imens depozit de creativitate reprimata. Prin urmare punctul central al suprarealismului a constituit-o deblocarea subconstientului, explorarea viselor reale și bizare in acelasi timp, tendinta de a respinge adevarurile si conventiile recunoscute. Imaginile obtinute in acest mod sunt capabile sa redea frumusetea nereprimata.

Senzatia de vis am incercat-o privind aceasta imagine, acum mult timp, dupa care am revenit la ea de cateva ori. Stiu exact locul unde a fost captata, dar de fiecare data pare ca ma regasesc in mod inexplicabil pe puntea unui vapor. Sa fie acel catarg ireal care tinteste spre nori, sa fie "ceata" necunoscuta ce invaluie personajul? Sau poate balustrada peste care se uita undeva acel copil, unde numai el stie? Sau codimentul adaugat de frunzisul unui copac ce nu are logica prezenta pe puntea unui vapor ? Toate aceste elemente imbinate prin folosirea unui unghi in contraplonjeu, fac din imaginea captata de Gabriel un exemplu de transpunere a unui vis in realitate. Suprarealism prin juxtapuneri ciudate si combinatii absurde, dar totusi identificate in realitatea cotidiana.

Puteti descoperi si alte fotografii ale lui Gabriel aici:
https://500px.com/gabrielporumb

miercuri, 27 aprilie 2016

Featured by PhotoTeam: COSMIN MUNTEANU



Se-mplinesc în acest an nouă ani de când fotografia face parte din viața mea. Dacă la-nceput aproape orice lucru reprezenta un potențial subiect, odată cu trecerea timpului, după multe role de film și după studierea muncii altor fotografi m-am oprit asupra unui gen și anume fotografia de stradă, denumire general acceptată de altfel a fotografiei făcute în spațiul public, într-o localitate.
Locuind la oraș, îmi era cel mai la-ndemână, strada fiind mediul în care mă plimbam sau mergeam către și de la locul de muncă. Ceea ce mă atrage la acest gen de fotografie, și la fotografie în general aș putea spune, este posibilitatea înregistrării unui moment irepetabil, fără a altera totuși desfășurarea acestuia în niciun fel. 
Deși în anumite fotografii oamenii nu sunt prezenți "în carne și oase", obiectele prind viață, natura moartă învie. Într-o astfel de serie ("Humanless") și-ar face loc și fotografia de mai sus. Ajung astfel, oarecum, la începuturi, la perioada când orice părea interesant de fotografiat dar trecut prin filtrul experienței. Până la urmă, subiecte s-ar găsi oriunde. Doar să le observi :)
Cosmin Munteanu


Mult mi-ar fi plăcut să fi făcut eu această fotografie... După ce aș fi luat aparatul de la ochi aș fi zâmbit discret și superior. Deja un sentiment de bine s-ar fi instalat și aș fi devenit brusc bine dispus, pentru tot restul zilei. O mică umbră de îndoială explicată prin obiceiul meu prost de a face o singură expunere la un subiect m-ar fi făcut să mă gândesc câteva secunde la expunere, încadrare - oare a fost totul OK? Dar aș fi uitat totul rapid și doar o stare de bine ar fi persistat, inexplicabilă logic un pic mai târziu în zi...
După câteva zile, foarte atent, aș fi developat filmul, cu fotografia ascunsă într-un colț de memorie. Aș fi căutat cadrul pe filmul încă umed, atârnat la uscat. Bucuria mare ar fi venit câteva zeci de minute mai târziu, în procesul de scanare. Ca și cum ar fi fost făcută atunci, ca și cum ar fi o descoperire nouă!
Despre asta este vorba! Despre bucurie!

Felicitări, Cosmin!

Merită să vă abonați la fotografiile lui Cosmin Munteanu:
https://cosminovidiumunteanu.wordpress.com
https://www.facebook.com/cosmin.munteanu75

miercuri, 6 aprilie 2016

Featured By PhotoTeam : Adrian Mitu


Personal apreciez in mod deosebit reflexiile. Caut in vitrine personaje interesante. Ma uit prin geamurile masinilor sa descopar orasul distorsionat. Si stiu cat e de greu sa gasesti locul si personajul perfect. Adrian a reusit intr-o secunda, declansand la momentul potrivit. Spatiu urban? Da, indiscutabil, prin mijlocul de transport folosit. Un personaj citadin? Desigur, hainele si accesoriile, postura si aspectul nu lasa loc indoielii. Dar cand natura se reflecta in tot acest melanj urban, corelandu-se cu expresia de meditatie si relaxare surprinsa pe fata personajului, abia in acest moment simti ca tot ceea ce pare cert devine interpretabil. O imagine care farmeca si induce melancolie si meditatie, un cadru asupra caruia doresti sa revii pentru atmosfera si ciudatenie, si nu in ultimul rand un melanj interesant descoperit si captat cat ai clipi!

Puteti descoperi mai multe din fotografiile lui Adrian aici:
https://www.flickr.com/photos/adrianmitu
https://www.facebook.com/adrian.mitu.7
http://adrianmitu.blogspot.ro/
https://500px.com/adrianmitu

vineri, 26 februarie 2016

" 5 to 10 " - With Andrea Torrei (Italy)

From 5 Questions to 10 Photos !

Interview Series by PhotoTeam






Q1: When did you fall in love with street photography?
 Cand te-ai indragostit de fotografia de strada?

My love affair with street photography goes back to a trip to New York City in the fall 2014. Since then, I can’t live without it. I find street photography the most intriguing and challenging genre in photography: walking the streets out the so called “comfort zone” and getting close to people and involved with the environment is a thrilling experience and very rewarding.

Afectiunea mea pentru fotografia de strada dateaza inca din toamna anului 2004, cand am vizitat New York City. De atunci, nu pot trai fara ea. Am găsit fotografia de strada genul cel mai interesant și mai provocator în fotografie: mergand pe strazi inafara asa numitei „zone de confort” si apropierea de oameni, implicarea in mediul din jurul tau, este o experienta extraordinara si plina de satisfactii.




Q2: Do you have some special place where you felt that you can stay on streets all day long, to capture the moments of the street? 
Ai gasit un loc special, in care sa simti ca ai dori sa stai pe strada toata ziua, pentru a capta momentele strazii?

    

Light makes me find out places I did not even know before. Once found one, I do go back there and sometimes I do spend an all day long. I look for the combination of people, light and environment.



Lumina speciala ma indeamna sa caut si sa gasesc locuri de care nici macar nu stiam inainte. O data ce am gasit un astfel de loc, ma intorc acolo si uneori petrec in acel loc o intreaga zi. Imi place sa caut combinatia dintre oameni, lumina si locuri.




  



Q3: Are you approaching streets by selecting a specific topic to follow or are you going by instinct and chase the moment? 
 Cand iesi la fotografiat pe strada, iti alegi un subiect/o tema de urmarit, sau mergi dupa instinct si captezi momentul?



Both, I might want to develop a series/project and in this case I go out and look for what I need. But It takes time to accomplish a project. Or, the topic may come from the situation and the people before me in a very unexpected and unpredictable way.



Lucrez in ambele moduri : cand imi doresc sa dezvolt o series sau un proiect, ma uit dupa ceea ce imi trebuie. Dar dureaza destul de mult timp pana se incheaga un proiect. Sau, in cazul celalalt, subiectul imaginii poate fi generat de situatiile pe care le intalnesc sau de oamenii din fata mea, intr-un mod neasteptat si imprevizibil.





Q4: BW or Color in your street photography? 
 Alb/Negru sau Color in fotografia de strada pe care o abordezi?



I very much love both even if I have been exploring colors lately. I do not believe that one is better than the other. I found out that it is the situation  that suggests me if the photograph will be in color or B&W.



Iubesc ambele variante, chiar daca in ultima vreme am explorat fotografia de strada color. Nu cred ca una este mai buna decat cealalta. Am realizat ca situatia surprinsa este cea care imi sugereaza daca fotografia va fi color sau alb/negru.

 


Q5: One special story behind one captured scene? 
Ai o poveste speciala in spatele uneia dintre fotografii?

Life in Cuba takes place along the streets where we find a lot of children playing in all corners, be it basketball or football, so I spent few days observing and photographed them. It was a very nice experience.

In Cuba, viata se desfasoara in principal pe strazi, unde sunt o multime de copii care joaca fotbal sau basket la fiecare colt – astfel incat am petrecut cateva zile observand si fotografiind acesti copii. A fost o experienta deosebita.



Andrea Torrei – street photographer from Rome, Italy





On Facebook:
On Photo Vogue:
http://www.vogue.it/en/photovogue/Profilo/2afffc6b-3ba8-4344-9e1e-4a0636a42a2c/User




Thank You - Multumim!
" 5 to 10 " by PhotoTeam