Arhitectura moderna,
gazon, etajari, fantani arteziene, lume multa la soare, un loc in care mi-am zis
ca merita sa insist pentru cateva cadre. Oamenii destinsi, cumva obisnuiti cu
aparatul foto, dar nu si personalul de paza, el era setat sa faca diferenta
intre cel ce facea poze cu telefonul mobil si cel care se vantura prin parc cu
un aparat “profesional”. Primul putea sa pozeze moka, cel de-al doilea trebuia
sa marcheze 200 de lei la casa receptiei pentru o ora de fotografiere, pentru ca
ceea ce credeam eu ca ar fi parc este de fapt o proprietate privata, cu gazon,
cu strazi si trotuare cu tot. Adica de la zidurile Palatului Culturii in jos si
in sus nu ma aflam pe un loc public ci pe unul privat… Din loc in loc, abia acum
le remarcam, pe mici panouri figurau cateva ideograme aferente activitatilor
interzise in parcul proprietate privata, printre ele si fotografiatul.
Scandalizat de aceasta dubla
confuzie, de faptul ca paseam pe un loc privat fara sa fi trecut de vreo poarta
sau sa fi sarit peste vreun gard si ca desi nu aveam de castigat nici un leu
din pozele pe care aveam de gand sa le fac trebuia sa platesc atatia bani, m-am
dus hotarat la receptie. Discutia a durat jumatate de ora si cele doua doamne amabile au trebuit sa accepte ca nu poti taxa la fel un fotograf de
nunti ce-si pozeaza mirii pe scarile rulante si un amarat de fotograf amator ce
vrea sa-si petreaca timpul facand cateva instantanee. In baza unei legitimatii
provizorii, gratuite, am revenit a doua zi si am pozat nestingherit vreo doua
ore inainte de a lua drumul catre casa.
Iasi,
septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se accepta mesaje anonime. Va rugam sa va inregistrati ca utilizator google sau sa va semnati comentariul.