Featured by PhotoTeam: ANA ALEXANDRESCU

Privind fotografia Anei Alexandrescu, gândul îmi zboară la imaginile Mariei Ellen Mark.
O lume ciudată, puțin lângă realitate și totuși atât de reală...
Simplitatea compoziției, legătura dintre prim plan și planul secund, chiar și neclaritatea unuia dintre planuri m-au convins că este o imagine ce merită promovată.

Despre autoare știu doar că este sau a fost cursantă la scoala Fotopoetica.
Mai multe găsiți aici: https://www.facebook.com/ana.alexandrescu.9?fref=ts

Featured by PhotoTeam: Cosmin Garlesteanu

M-am intrebat de multe ori de ce unii dintre fotografi ajung de la un moment dat incolo sa prefere fotografia de strada mai mult decat alte genuri fotografice si daca alegerea este facuta in deplina cunostinta de cauza sau este doar un act instinctiv care vine de la sine de undeva din adancurile fiintei lor. M-am gandit ca poate anumite trasaturi de personalitate se muleaza mai bine pe acest tip de fotografie. Fotografii de strada sunt firi active si dispuse sa faca multa miscare fizica, dar asa sunt si fotografii de peisaj. Si ei merg pe jos kilometri intregi. Fotografii de strada indragesc oamenii, emotiile si preocuparile lor, dar si fotografii de portret sunt sigur la fel. Fotorgrafii de strada prefera desfasurarea fireasca a lucrurilor, fara o interventie directa asupra cadrului fotografiat, dar acest aspect este o conditie obligatorie si in fotoreportaj. Doar ca un fotoreporter are un scop predefinit. El stie de la inceput, macar in linii mari, care ii este subiectul reportajului. Fotografii de strada pot insa sa colinde strazile oraselor in lung si in lat fara o tinta anume si nu par sa se simta deranjati de vanatoarea lor fara prada nici cand la o astfel de plimbare nu fac macar o fotografie. Poate ca tocmai aceasta este provocarea : sa cauti acul in carul cu fan. Dar acesta nu poate fi cel mult decat scopul. Care este totusi cauza care ii mana sa bantuie orasele? N-am reusit sa o descopar singura, dar va pot spune sigur ca fotografii de strada au firi sensibile, sunt atenti la detalii, au orientari artistice, au imaginatie si sunt entuziasti si creativi. Dar asa sunt toti fotografii, ba chiar toti artistii indiferent de domeniul artistic in care activeaza. Si totusi insist sa cred ca fotografii de strada au ceva diferit de toti ceilalti fotografi. Altfel ar fi fost si ei fotografi de peisaj, de studio, de produs, de eveniment, de orice altceva ce merita sa fie fotografiat pentru ca sunt multe lucruri frumoase pe lumea asta care pot fi fotografiate. Poate ca unii dintre ei chiar fac astfel de fotografii ocazional, dar tot fotografia de strada ii ademeneste si ii satisface cel mai mult. 

Si pentru ca nu mi-am gasit singura un raspuns, am intrebat de-a lungul timpului fotografi de strada despre pasiunea lor si despre motivatia care ii determina sa strabata strazile oraselor aparent fara un rost anume. Am aflat raspunsuri variate. Unele raspunsuri sunt foarte concrete si practice precum : “ma recreez foarte bine facand miscare”, “socializez intr-un mod contructiv”, “pot face fotografii oricand, chiar si cand merg la cumparaturi sau la serviciu”, “documentez orasul”. Alte raspunsuri au o nota filozofica si mai subiectiva : “asa am descoperit mai bine lumea din jurul meu”, “m-am aflat pe mine si m-am acceptat mai usor”, “rapiditatea si efemeritatea cu care se desfasoara lucrurile ma ajuta sa pretuiesc viata mai mult”. Cu cat am incercat sa aflu mai multe pareri cu atat m-am afundat mai tare intr-un labirint complex cu foarte multe moduri de actiune, simtire si intelegere a actului fotografiei de strada. Nu am putut insa renunta la crezul unei posibile cauze comune. 

Printre fotografii de strada cunoscuti in ultima perioada se numara si Cosmin Garlesteanu. Imi plac fotografiile lui. Sunt haiku vizuale, poezii scurte urbane cu talc, instantanee ale realitatii prezentate intr-o cheie usor abstracta. 

Una dintre fotografiile lui mi-a atras insa atentia in mod deosebit. Nu pentru ca e fotografia care imi place cel mai mult, ci pentru ca m-a trimis cu gandul la vechea mea dilema legata de motivatia principala a unui fotograf de strada. Raspunsul a venit spontan si destul de convingator pentru mine. Un fotograf de strada adevarat e curios precum un copil, vrea sa gaseasca, sa vada si sa se bucure de cele aflate si e mereu prins intr-un dialog mut cu strada. E un spectator mereu curios la actiunea scurtelor piese se teatru care se joaca permanent pe scenele strazilor din Teatrul Orasului cu un acompaniament muzical al Orchestrei Aglomeratiei Urbane. 

Cred ca mi-am gasit astel raspunsul mult cautat : numitorul comun al fotografilor de strada si poate insusi cauza preferintelor lor este CURIOZITATEA, acea curiozitate neconditionata, libera de prejudecati si scopuri concrete, curiozitatea venita din iubirea de oameni, locuri si viata in general.

Pentru ca si eu sunt fotograf de strada, deci curiosa de fel, indraznesc sa va intreb si pe voi, alti fotografi de strada, care va este motivatia principala pentru care preferati acest gen fotografic? Sa fie oare curiozitate sau e mai mult decat atat? 

P.S. Alte fotografiile de ale lui Cosmin Garlesteanu gasiti la urmatoarele adrese :

https://www.facebook.com/profile.php?id=100000332319117&fref=ts

http://www.fluidr.com/photos/12240548@N02

Eli Driu

Bucuresti, noiembrie 2015

Featured by PhotoTeam: Octavian Cucolea

Am vazut prima oara aceasta imagine acum un an. Dinamica, plina de forta, stranie, pentru ca dezinvoltura personajelor nu o poti asocia cu nimic din fundal, de pe strada. Pare o fotograma extrasa dintr-un travling cinematografic ori iti poti imagina ca ei urmareau vreun mijloc de transport in comun, iar fotograful norocos i-a surprins in plin galop.
Atunci nu am considerat-o "fotografie de strada" pentru ca stiam unde si cum este facuta. Si eu fotografiasem la acea sarbatoare populara anuala cu mai mult timp in urma fara sa fi obtinut, nici pe departe, un cadru la fel de bun. Prejudecatile in materie de fotografie de strada sunt multe: ca nu trebuie sa fie din mediul rural ci din cel urban, ca nu trebuie sa fie din parcuri, nici din trenuri, avioane, gari sau aeroporturi, tramvaie ori autobuze, ca nu trebuie sa fie din timpul unor manifestari populare ori culturale, ca nu trebuie sa fie alb-negru ci color si asa mai departe.
De fiecare data cand revad calaretul lui Octavian ma intreb daca nu m-am inselat...

Mai multe imagini semnate Octavian Cucolea:
https://www.facebook.com/octaviancucolea
http://www.bulbphotos.eu/photographers/founding-members/octavian-cucolea/

Featured by PhotoTeam: Cornel Petrescu

Fotografia a fost realizată de catre Cornel Petrescu în cadrul protestelor Salvați Roșia Montană și surprinde întru totul atmosfera din acea perioadă. Pentru a atrage atenția autorităților, tinerii au fost inventivi și au recurs la diferite forme de protest, simbolizând o adevărată mișcare de rezistență. O imagine sugestivă, încărcată de emoție.

Featured by PhotoTeam : Cetin Aiedin

Sunt momente pe strada cand avem senzatia ca ne intoarcem in timp. Aceasta senzatie am avut-o cand am vazut fotografia lui Cetin. Un domn pus la patru ace, intr-o pozitie surprinzatoare de "drepti" in fata unui geam, din spatele caruia par ca il privesc fantomele trecutului. Un grafitti scindat "www.theoven..." ar putea eventual ancora acest cadru in prezent, dar senzatia de intoarcere in timp, in vremurile sedintelor standard de partid, persista... Un minunat moment inghetat in timp, semnat de Cetin Aiedin. De altfel si una din fotografiile de top ale expozitiei "Bucurestiul in alb si negru" , expozitie aflata in acest moment pe simezele de la Carturesti. Felicitari autorului :)

Featured by PhotoTeam: Alexandra Anghel

Până acum, în cadrul acesti rubrici, aveam obiceiul să aleg eu o fotografie din portofoliul celui prezentat. De data aceasta i-am solicitat Alexandrei să-și aleagă fotografia, deoarece dacă aș fi făcut-o eu ar fi fost șanse mari ca aceasta să fie alb-negru și neapărat realizată pe stradă.

Și alegerea ei s-a oprit asupra acestei imagini cu cele două personaje, răpuse probabil de oboseala unei călatorii prea lungi. Cu un minim efort de imaginație, ele ar putea fi plasate în sufrageria propriei case, meditând la cele citite în cărțile de pe masă, biserica și pâlcul de arbori ce se văd pe geam putând reprezenta de fapt un tablou pe peretele locuinței.

Mai multe fotografii realizate de Alexandra puteti găsi aici: https://www.flickr.com/photos/95996571@N07/ și aici:  https://www.facebook.com/alexandra.anghel.752.

Featured by PhotoTeam: MIHAI CIAMA

Mi-a placut foarte mult fotografia de cum am văzut-o! Am dat 'like' apoi l-am contactat pe autor online.
M-a sunat și am stat un pic de vorbă despre fotografie în general și despre workshop-ul la care a participat în septembrie în Istanbul cu fotograful Magnum, Nikos Economopoulos. Întrebarea mea era dacă această fotografie a fost făcută sub influența celor aflate la workshop.
Nu mai știa Mihai dacă este făcută înainte sau după. De fapt, nici nu contează foarte mult. Ba e mai bine dacă este făcută înainte de workshop, înseamnă că informațiile au venit pe o bază solidă.

Este mare lucru să cauți o fotografie ce-ți place pe netul ăsta mare și să vorbești cu autorul ei, s-o lauzi, să ceri informații suplimentare și să feliciți! E o experiență pe care v-o recomand cu căldură! Nu vă rezumați la un like și poate un scurt comentariu doar în spațiul virtual.
Omul prin structură este sociabil și despre asta se știe înaintea facebook-ului. FB-ul este doar un instrument.

Pe Mihai Ciama îl găsiți aici:
https://www.facebook.com/mihai.ciama
http://ciama-photo.aseptic.ro/index.php
http://ciama-photo.blogspot.ro