Ziua in care Mosul a plecat

Prima oara in iarna asta l-am zarit noaptea, in lumina farurilor, intr-un sat dintre Reghin si Targu Mures. Silueta a prins repede culoare: costumat in rosu de sus pana jos, cu marginile albe ale surtucului si ale caciulii, s-a oprit in fata unei case cu portbagajul bibicletei plin. Mi-am zis ca la oamenii aceia el venea probabil mai devreme, dar imediat mi-am amintit ca era 6 decembrie, ziua in care chiar trebuia sa vina.

I-am recunoscut apoi caciula rosie in multime pana catre sfarsitul anului (nici acum nu stiu daca Mos Niculae este unul si acelasi cu Mos Craciun). Pe 1 ianuarie l-am intalnit din nou, in Bucuresti. Isi terminase treburile, fara sanie, fara reni, isi curata masina albastra de zapada si se pregatea de plecare. 

Nu stiu cum se face, dar astazi, zi de sfarsit de ianuarie, asteptand la semafor prin Baia Mare, l-am vazut din nou. Traversa grabit pe trecerea de pietoni calare pe bicicleta, deghizat stangaci, caci isi uitase pe cap inconfundabila caciula rosie. Probabil ca, in drum spre indepartatul Nord, i se defectase si lui masina…