miercuri, 27 aprilie 2016

Featured by PhotoTeam: COSMIN MUNTEANU



Se-mplinesc în acest an nouă ani de când fotografia face parte din viața mea. Dacă la-nceput aproape orice lucru reprezenta un potențial subiect, odată cu trecerea timpului, după multe role de film și după studierea muncii altor fotografi m-am oprit asupra unui gen și anume fotografia de stradă, denumire general acceptată de altfel a fotografiei făcute în spațiul public, într-o localitate.
Locuind la oraș, îmi era cel mai la-ndemână, strada fiind mediul în care mă plimbam sau mergeam către și de la locul de muncă. Ceea ce mă atrage la acest gen de fotografie, și la fotografie în general aș putea spune, este posibilitatea înregistrării unui moment irepetabil, fără a altera totuși desfășurarea acestuia în niciun fel. 
Deși în anumite fotografii oamenii nu sunt prezenți "în carne și oase", obiectele prind viață, natura moartă învie. Într-o astfel de serie ("Humanless") și-ar face loc și fotografia de mai sus. Ajung astfel, oarecum, la începuturi, la perioada când orice părea interesant de fotografiat dar trecut prin filtrul experienței. Până la urmă, subiecte s-ar găsi oriunde. Doar să le observi :)
Cosmin Munteanu


Mult mi-ar fi plăcut să fi făcut eu această fotografie... După ce aș fi luat aparatul de la ochi aș fi zâmbit discret și superior. Deja un sentiment de bine s-ar fi instalat și aș fi devenit brusc bine dispus, pentru tot restul zilei. O mică umbră de îndoială explicată prin obiceiul meu prost de a face o singură expunere la un subiect m-ar fi făcut să mă gândesc câteva secunde la expunere, încadrare - oare a fost totul OK? Dar aș fi uitat totul rapid și doar o stare de bine ar fi persistat, inexplicabilă logic un pic mai târziu în zi...
După câteva zile, foarte atent, aș fi developat filmul, cu fotografia ascunsă într-un colț de memorie. Aș fi căutat cadrul pe filmul încă umed, atârnat la uscat. Bucuria mare ar fi venit câteva zeci de minute mai târziu, în procesul de scanare. Ca și cum ar fi fost făcută atunci, ca și cum ar fi o descoperire nouă!
Despre asta este vorba! Despre bucurie!

Felicitări, Cosmin!

Merită să vă abonați la fotografiile lui Cosmin Munteanu:
https://cosminovidiumunteanu.wordpress.com
https://www.facebook.com/cosmin.munteanu75

joi, 21 aprilie 2016

Featured by PhotoTeam: Alexandru Gavrilovici





În prezent, aparatul foto a ajuns fie omniprezent. Majoritatea dintre noi avem cel puţin un telefon cu cameră foto, pe care o folosim mai des sau mai rar, după bunul plac şi trebuinţă. E un al şaselea simţ. Unii dintre noi considerăm acest simţ ca fiind unul special şi îi alocăm mai mult timp şi mai multe resurse. Aceştia ne numim fotografi şi suntem mulţi, foarte mulţi chiar. Incredibil de mulţi! Din ce în ce mai mulţi! Mergeţi la un eveniment public de tipul Pollow Fight care s-a desfăşurat pe 2 aprilie 2016 în Piaţa Universităţii şi vă veţi convinge. Pe lângă cele câteva sute de “bătăuşi cu perne”, au fost prezenţi câţiva zeci de fotografi, mare parte dintre ei fiind fotoreporteri şi fotografi de stradă. Putem spune astfel simultan cu bătălia cu perne s-a purtat şi o bătălie cu camere foto, una paşnică, involuntară, dar destul de intensă. Fără intenţie prestabilită, fiecare fotograf s-a înscris într-o cursă pentru cele mai bune fotografii capabile redea atmosfera evenimentului cu pricina. Bătălia foto a fost cu siguranţă una fictivă, subiectivă, dar destul de interesantăDintre fotografii prezenţi la eveniment, o parte au postat fotografii pe internet în zilele imediat următoare evenimentului. Cateva zile  la rând au tot vuit reţelele de socializare şi site-urile comunităţilor foto locale cu fotografii de la bătaia cu perne. Şi eu am postat fotografii, dar mi-a făcut mare plăcere văd şi fotografiile altor fotografi. Am fost curioasă aflu cum a văzut fiecare fotograf evenimentul, cum a reuşit transmită energia pozitivă şi distracţia celor prezenţi. Am văzut cadre wide şi portrete close-up, fotografii color şi alb-negru, prezentări de tip fotojurnalistic sau într-o cheie artistică, fotografii compuse cu grijă şi scene capabile redea tensiunea şi veselia de la faţă locului. Cu siguranţă, evenimentul a fost documentat din toate unghiurile, în toate momentele importante şi în toate stilurile posibile după chipul şi asemănarea fotografilor prezenţi. Eu am fost interesată documentez documentarea. Am căutat în toate sursele cunoscute fotografiile postate şi nu au fost deloc puţine. Părerile şi concluziile sunt multe şi variate şi pot fi subiectul unui articol întreg. Vreau însă  vă prezint un singur caz, unul surprinzător şi plăcut mie. Mi-a plăcut foarte mult o fotografie. O vedeţi şi voi ataşată acestui post. Nu cunoaşteam autorul ei, dar am fost curioasă -l aflu. Şi am avut o a două surpriză. Autorul fotografiei se numeşte Alexandru Gavrilovici şi este poate unul dintre cei mai tineri fotografi prezenţi la eveniment. Alexandru are 19 ani! Nu îi ştiu background-ul fotografic, dar sigur nu poate avea foarte multă experienţă în domeniu dată fiindu-i vârsta atât de fragedă. Şi totuşi fotografia lui a reuşit redea foarte bine atmosfera momentelelor acelea : nebunia fulgilor care zburau în toate părţile, frenezia fără limite a participanţilor, prezenţa pasivă a fotografului care stă la panda imortalizeze scena. Fotogafia este compusă cu grijă şi atenţie, iar esenţa evenimentului prezentată în concentraţie maximă. Îl felicit pe Alexandru pentru această fotografie şi pentru alte fotografii făcute, fotografii pe care le puteţi vedea şi voi accesând următoarele link-uri
Galerie cu fotografii de la Pillow Fight

Alexandru şi fotografia lui îmi amintesc de aforismul celebrului Mason Cooley, un aforism greu de acceptat de fotografi cu experienţă, dar adevărat câteodată 
“The modest youth somehow knows just what to do for the cameras.”


Eli Driu,
Bucureşti, 21 aprilie 2016


vineri, 15 aprilie 2016

Featured by PhotoTeam: Olah Laszlo-Tibor


Olah Laszlo-Tibor  este un fotograf din Baia Mare pasionat de capturarea momentelor cu umor subtil, momente pe lângă care trecem adeseori fără sa le observăm. Nu voi comenta mai mult, ci voi lăsa ca fotografia lui să vorbească de la sine.
Totodată, vă invit să urmăriți și interviul cu Olah Laszlo-Tibor pe care l-am pregătit pentru această luna, alături de mai multe fotografii alese chiar de către autor - va apărea în curând pe site.

miercuri, 6 aprilie 2016

Featured By PhotoTeam : Adrian Mitu


Personal apreciez in mod deosebit reflexiile. Caut in vitrine personaje interesante. Ma uit prin geamurile masinilor sa descopar orasul distorsionat. Si stiu cat e de greu sa gasesti locul si personajul perfect. Adrian a reusit intr-o secunda, declansand la momentul potrivit. Spatiu urban? Da, indiscutabil, prin mijlocul de transport folosit. Un personaj citadin? Desigur, hainele si accesoriile, postura si aspectul nu lasa loc indoielii. Dar cand natura se reflecta in tot acest melanj urban, corelandu-se cu expresia de meditatie si relaxare surprinsa pe fata personajului, abia in acest moment simti ca tot ceea ce pare cert devine interpretabil. O imagine care farmeca si induce melancolie si meditatie, un cadru asupra caruia doresti sa revii pentru atmosfera si ciudatenie, si nu in ultimul rand un melanj interesant descoperit si captat cat ai clipi!

Puteti descoperi mai multe din fotografiile lui Adrian aici:
https://www.flickr.com/photos/adrianmitu
https://www.facebook.com/adrian.mitu.7
http://adrianmitu.blogspot.ro/
https://500px.com/adrianmitu