miercuri, 21 septembrie 2016

Featured by PhotoTeam: Bogdan Anghel


Bogdan Anghel este unul dintre câștigătorii festivalului LicArt 2016 și lucrează zi de zi ca să evolueze în domeniul fotografiei. Aceasta este una din fotografiile lui de suflet. Nu e de mirare - fotografia poate simboloza secolul în care traim - secolul vitezei - secolul în care, de multe ori, tinerii uita de faptul că veșnicia s-a născut la țară...
Bogdan are un portofoliu foarte diversificat și se implică în numeroase activități fotografice pentru liceeni. L-am rugat să ne scrie câte ceva despre el, pentru a-l cunoaște mai bine:

"Ma numesc Bogdan Anghel ,elev in clasa a XII-a la Colegiul National "Iulia Hasdeu " din Bucuresti . Sunt membru al Clubului de Excelenta al Fundatiei Dan Voiculescu de 3 ani (sectiunea Fotografie) . In timpul liber prefer sa-mi iau aparatul pe umar , cautand sa surprind emotiile si trairile oamenilor. In portofoliu detin premii , printre care amintesc : mentiune la concursul organizat de National Geographic Learning - “People and Places” , mentiune la concursul organizat de Primaria Municipiului Bucuresti, premiul pentru cea mai buna fotografie de portret in cadrul Festivalul Național de Arte pentru Liceeni “Licart” , etc. De asemenea , vernisajul primei mele expozitii intitulate “Oameni si locuri” a avut loc in primavara acestui an."

Cu siguranța vom auzi despre el din ce în ce mai des.

Portofoliu: https://www.facebook.com/anghel.bogdan.photographer/?pnref=lhc

duminică, 18 septembrie 2016

Featured By PhotoTeam: Vlad Bâscă

 Am considerat întotdeauna fotografia ca fiind o împletire între ficțiune și realitate. Chiar și o fotografie de tip fotojurnalistic precum fotografia de stradă, deși este caracterizată cu precădere de termenul veridicitate, nu cred că poate îndeplini în totalitate misiunea de relatare obiectivă a realității. Și nu mă refer aici la eventualele interpretări care depind de percepția subiectivă a privitorului, ci la prezentarea propriu-zisă a realității fotografiate. Orice fotografie este, de la bun început, ruptă de contextul general în care s-au desfășurat lucrurile în momentul realizării ei prin excluderea sau claritatea insuficientă a unor detalii importante. Mai mult decât atât, la postprocesare se poate face un nou crop dintr-un cadru inițial mai larg sau o selecție a unei singure secvențe dintr-o serie de imagini astfel încât lucrurile pot căpăta o conotație diferită de cea reală. Nu consider însă această posibilă decontextualizare ca fiind ceva greșit. Dimpotrivă! Sunt chiar de părere că tocmai în această lărgire a limitei dintre real și imaginar constă valoarea  artistică a unei fotografii de stradă și puterea de creație a unui fotograf care poate astfel construi o realitate închipuită pornind de la o realitate concretă.
Exact acest tip de senzație de confuzie între real și imaginar mi-a stârnit-o această fotografie a lui Vlad Bâscă :



Scena surprinsă de Vlad mi s-a părut șocantă. Când am văzut prima dată fotografia, fie doar și pentru o secundă, am avut falsa impresie că acel copil ține în mâini arme adevărate. Uităndu-ma mai atent, am observat însă că pistolul din mâna lui stângă este suficent de colorat și mi-am dat seama ca este un pistol de jucărie. Am avut însă dubii legate de securea din mâna dreaptă. Fotografia nu îmi ofera suficiente informații. Neștiind condițiile în care a fost realizată fotografia, granița imaginației mele a rămas liberă și posibilitățile de interpretare nu au ezitat să apară. La fel ca și în cazul meu, aici se poate opri bariera plasării fotografiei în sfera realului sau a ficțiunii pentru un privitor care nu are acces la informații suplimentare din backstage-ul acestei fotografii. Poate crede sau își poate doar imagina că acel copil instiga la violență mergând liber pe mijlocul străzii purtând asupra sa o armă. Fotografia sugerează astfel un puternic spirit de revoltă. Copilul pare să fi pornit de unul singur într-o luptă împotriva tuturor, cu pieptul gol, dar privind curajos la orizont, căutând parcă inamicii. 
După ce am degustat din plăcerea visării, curiozitatea m-a scos din terenul jocului și al copilăriei si m-a convins să cer detalii despre această fotografie. Vlad m-a lămurit că atât pistolul, cât și securea erau de jucărie și acestea nu au rănit pe nimeni înaintea, în timpul și după realizarea fotografiei. Am mai aflat că scena a surprins-o în mod întâmplător, plimbându-se pe Aleea Livezilor din cartierul Ferentari cu o zi înainte de începerea anului școlar. De aceea titlul fotografiei este “Prima zi de şcoală”, în ton cu amprenta ușor tragico-comică care caracterizează stilul fotografic al lui Vlad.
Vreau să îl felicit pe Vlad pentru această fotografie cu o rețetă dificilă de cocktail cu spirit jurnalistic cu aromă tare, amestecat bine cu un sirop de imaginație cu gust dulce de inocență și garnisit cu o doză subtilă de umor cu textură aspră.

Alte fotografii create de Vlad, puteți găsi aici :

Eli Driu,
Bucureşti, 18 septembrie 2016

P.S. Din punctul meu de vedere, această fotografie cu tema, deja clasică, “copii și arme” se poate alătura colecției de fotografii semnate de fotografi consacrați care au abordat această temă.


Diane Arbus - Child with a toy hand grenade in Central Park, N.Y.C., 1962


Elliott Erwitt - Home Around the World, Pittsburgh, Pennsylvania, 1950


Elliott Erwitt - Rio de Janeiro, Brazil, 1972


George S. Zimbel - Boy with Gun, Bronx, N.Y.C., 1960's


Helen Levitt - Boy with gun and popsicle - N.Y.C., 1930's


Henri Cartier Bresson - Children playing with the guns on streets of New York, N.Y.C., 1935


Henri Cartier-Bresson - Rome, Italy (Children Playing Cowboys with Guns), 1951


Jill Fredman - A police officer from the 9th Precinct watches two boys playing with a toy gun on the corner of St Marks and 3rd Avenue, East Village, New York City, 1979


Mary Ellen Mark - "Rat" and Mike with a gun, Seattle, Washington, 1983


Paul Trevor - Brick Lane E1, London, 1978


Shirley Baker - Here a young child poses with what looks like a toy gun while in the background a young girl can be seen standing in a pair of high heels - Manchester, 1965


Thurston Hopkins - London, 1954


Vivian Cherry - Three Boys Playing Cops and Robbers, N.Y.C., 1948


William Klein - Gun 1, New York, 1955

joi, 8 septembrie 2016

Featured By PhotoTeam: Alex Belciuganu



Am vazut si revazut fotografia lui Alex, inainte de a o invita pe blogul nostru :) Ochii mei admirau compozitia, in timp ce mintea analiza continutul, si atunci am realizat ca tocmai dualitatea acestui cadru mi-a atras si retinut atentia. La prima vedere o compozitie echilibrata, cu elemente care se combina usor vizual din stanga in dreapta cadrului, generand o senzatie de echilibru si liniste. Pana cand incepi sa patrunzi in detaliile imaginii, dincolo de ritmul liniilor drepte sau a cercurilor paralele, dincolo de gama de griuri frumos balansata, dincolo de calmul aparent. La o privire mai atenta am descoperit deja contrastul dintre pesonajul static si cel dinamic, dintre personajul vizibil si cel ghicit, stranietatea unor picioare parca fara stapan, si chiar o usoara senzatie de levitatie indusa de pozitia acelui personaj ghicit. Si atunci am realizat ca este un cadru complex, care te invita sa il "rasfoiesti" pentru a citi o data, si inca o data, si de a patrunde dincolo de prima senzatie de echilibru.

L-am intrebat pe Alex povestea din spatele acestui cadru si mi-a spus: "Era o zi extrem de calduroasa cu un soare arzator in Salonic, ma plimbam pe faleza si vad un copil molesit stand la umbra unui zid. Mi s-a parut un cadru interesant, am pus aparatul la ochi si am inceput sa trag mai multe cadre de aproape, dar nu-mi placea exact perspectiva asa ca m-am dat cativa pasi inapoi sa prind intregul peisaj, am stat un pic pe ganduri si cand colo...se apropie un biciclist, fix ce imi trebuia sa echilibrez compozitia pe ambele parti." Dupa care a mai adaugat: "A fost un cadru foarte spontan, am avut noroc :) ". 

Si atunci am realizat: un cadru norocos e favorizat de ochi, intuitie si pricepere. Si Alex a demonstrat ca norocul astfel e de partea lui, in fotografie !

Pe Alex il gasiti si aici:
https://www.facebook.com/alex.belciuganu

miercuri, 31 august 2016

Featured by PhotoTeam: Alexandru Huțu



După doar doi ani de fotografie de stradă, Alex și-a format un stil personal și a reușit în scurt timp să facă un progres fantastic. Primele fotografii de stradă a realizat prin 2013.

Aproape fiecare peliculă pe care Alex o developează singur conține mai multe cadre reușite, perfect compuse și surprinse în momentul potrivit. Se descurcă la fel de bine și cu digitalul și cu analogul.

Fotografia de sus este realizată în ianuarie 2014 când Alexandru avea doar 16 ani și din punctul meu de vedere descrie cu desăvârșire societatea în care trăim. Cadrul este compus din mai multe straturi. Începe cu peisajul industrial și dezolant peste care vine benzinăria relativ nou construită iar al treilea strat ar fi mașina care trece în viteză spre stânga cadrului lăsându-ne cu ultimul strat, cu cei doi indivizi, deloc bine dispuși, care călătoresc cu un mini încărcător frontal. Vremea pare a fi rea, asfaltul ud iar expresiile celor doi care privesc fix spre noi dau o dimensiune vie fotografiei.

Mai multe fotografii realizate de Alex pot fi văzute aici: alexhutu.ro

Zorislav Stojanovic
Timișoara, 31 august 2016

duminică, 28 august 2016

Featured by PhotoTeam: Tavi Aniniș



L-am cunoscut pe Tavi Aniniș la întâlnirile grupului Olympus România în urmă cu câțiva ani; era preocupat de fotografia de peisaj și de portret; îi vedeam fotografiile pe facebook, pe pagina personală și pe cea de fotograf. De la un timp, a început să posteze și fotografii de stradă, apoi ele au predominat…Discutând despre această schimbare, aveam să aflu despre pasiunea lui pentru fotografia de stradă de la Magnum, în special pentru fotografiile lui Henri Cartier-Bresson, Alex Webb și Martin Parr; din țară cel mai mult îi place stilul lui Hajdu Tamas.
Am ales o fotografie, prima, care pe mine m-a dus cu gândul la ”lumea” lui Martin Parr de cum am văzut-o. Doi tineri pasionali la un mod ”irezistibil”, după cum subliniează anunțul de alături, și, în stânga scenei, în total contrast, o doamnă căscând în mers plictisită…; suspans, umor, ridicol, cam ce ne place să ”gustăm”  în fotografia de stradă.
Vă propun și o a doua fotografie: în careul ei bine delimitat, pisica alb-negru urmărește nemișcată scena color și dinamică de la fereastră, unde doi bărbați în ”reframing” nu bănuiesc ce spectator șic îi pândește, iar mâinile unuia dintre ei parcă descriu un porumbel pe cale să își ia zborul…O scenă inedită, un cadru care captează atenția și prin geometrie, prin contrastul static/dinamic, color/alb-negru.
Pe Tavi Aniniș îl puteți urmări pe flickr și pe facebook:

Denis Malciu
București, 28 august 2016

marți, 16 august 2016

Featured by PhotoTeam: Bogdan Boghitoi


Ne aflăm în mijlocul unei procesiuni funerare, acolo unde, purtătorii de prapuri, s-au oprit pentru a contempla, parcă, o clipă de eternitate. Prapurul, steag bisericesc purtând pe el reprezentări iconografice, este urmașul steagului de luptă (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova), un obiect de cult pe care-l vedem, de obicei, purtat la înmormântări, la pelerinaje sau procesiuni. Este un simbol al luptei duhovnicești, al biruinței binelui asupra răului. Mai mult, prin verticalitatea sa, prapurul simbolizează legătura dintre cer și pământ, dintre uman și divin.

Bogdan Boghițoi, autorul acestei fotografii, ne propune o incursiune în lumea satului românesc, în existențialismul ei, dar și în partea nevăzută, necunoscută a acestei lumi, reprezentată de ideea morții care, pentru cei mai mulți dintre noi, este fie marele necunoscut, fie nenorocirea cea mai grea care s-ar putea abate asupra noastră, fie o continuitate a vieții, o trecere către altceva.

Portretul bătrânului din prim plan ne prezintă o existență supusă la grele încercări, o existență care a lăsat urme adânci pe chipul său, dar o existență pe care și-a asumat-o și a acceptat-o. Zâmbetul de pe față accentuează, parcă, împăcarea cu sine însuși, cu realitatea dată sau, poate, resemnarea în fața greutăților vieții, deopotrivă cu resemnarea în fața morții și de acceptare a acesteia ca pe un dat firesc.

Dincolo de acest portret foarte puternic, prin fotografia realizată, Bogdan ne prezintă o lume încărcată de simboluri, o lume a satului românesc cu obiceiuri și ritualuri, cu înțelesuri ascunse și nevăzute, o lume în care putem aluneca, ușor, pe o pantă filosofico-religioasă.

În același timp, nu pot trece cu vederea puternicul caracter documentar al acestei fotografii.

Dacă doriți să aflați mai multe despre lumea lui Bogdan, vă invit să accesați contul lui de Flickr:
https://www.flickr.com/photos/boghitoi/

Bogdan este unul dintre autorii “Oina Project”:
http://oina-project.ro/

Lucian Zamfir
16 August 2016

joi, 11 august 2016

Featured by PhotoTeam: Mihai Zamfiroiu







Lumea e o scenă, strada un spectacol iar noi toți suntem actorii unei reprezentații  fără scenariu si regie. Această ciocnire entropică de energii, fotoni, pași și destine dă naștere unor intrigi care acoperă întreaga paletă a emoțiilor omenești. Deseori, propriile noastre preocupări, gânduri, vise, ne împiedică să ieșim în afara vâltorii trăirilor elementare. Alteori, la fel ca în principiul cuantic de incertitudine, alterăm prin propria noastră prezență țesătura socială a interacțiunilor, suprapunerilor și conjuncțiilor umane. Și totuși, se întâmplă ca prin exercițiu îndelungat să reușim să ne abstragem din tumult și să intrăm în acea stare de grație contemplativă în care să putem găsi miracolul în cotidian și să-l putem înregistra, pentru noi și pentru alții. Strada este un loc fără coordonate, un loc al deschiderii care închide, spațiul public prin excelență, dar cenzurat de măști, cutume și așteptări sociale. Mihai Zamfiroiu reușește prin fotografiile sale să ne ofere crâmpeie de autenticitate și candoare. Emoția, ca și umorul, sunt ingredientele privilegiate ale universului său vizual. Așa cum ne mărturisește, pentru el “fotografia de stradă înseamnă emoția și plăcerea de a descoperi de fiecare dată ceva nou într-un cadru cunoscut, mirarea în fața lucrurilor simple și frumoase ale vieții și nu în ultimul rând conexiune cu strada, cu cadrul urban și comunicare cu oamenii care animă și dau culoare acestui cadru”. Imaginea selectată, cred eu, exprimă întocmai crezul său fotografic.

Puteti descoperi mai mult din lumea lui Mihai aici:

Sorin Suciu,
Timișoara, 10 august, 2016