miercuri, 30 decembrie 2015

Featured by PhotoTeam: HORIA SABOU


Săptămâna aceasta avem o fotografie de la Baia Mare, semnată Horia Sabou.
Se spune că fotografia de stradă nu poate fi făcută decât într-un oraș mare ca New-York ori Paris. Nimic mai greșit, se poate face oriunde și Horia ne dovedește asta. Totul este să cauți, să vezi și să simți!
Pentru mulți dintre noi, fotografia de stradă poate fi definită ca o mare provocare. Și ce poate fi mai provocator decât să reușești o fotografie bună într-un loc mai puțin ofertant?

Mai multe imagini găsiți aici:
https://www.facebook.com/horia.sabou

La vremea bilanțurilor, numărăm 31 de fotografii (și fotografi) promovate la această rubrică: Featured by PhotoTeam. Au fost 32, dar un mare fotograf a dorit să nu-și asocieze marele nume cu grupul nostru și astfel, a fost șters.
Ne bucurăm că această rubrică a avut succes având multe vizualizări și like-uri și promitem s-o continuăm. Ne bucurăm să promovăm colegi, ne bucurăm să vedem fotografie de calitate!

Vă urăm un an nou plin de proiecte frumoase și fotografii numai bune de pus în ramă!
La Mulți Ani!

joi, 24 decembrie 2015

Featured by PhotoTeam: Sabin Prodan



Sabin Prodan stiu ca e arhitect, grafician, web designer, fotograf si nu stiu daca doar atat. In cateva cuvinte spunem ca incearca sa faca arta. Asa declara chiar el, daca tinem cont de denumirea site-ului sau de prezentare tryingtodoart.com. E o declaratie modesta si indrazneata in acelasi timp, cu note de ezitare, dar si de hotarare si e facuta publica intr-un mod frapant de sincer, chiar intimidant pentru cei cu judecati de valoare foarte riguroase. Eu consider deviza lui Sabin un crez artistic clar si foarte mobilizator, un mod responsabil de a-ti prezenta activitatea. Atentia mea nu s-a blocat in cuvantul “arta”. E stiut faptul ca "arta" e un cuvant valoros, dar sensibil, prea plin de secrete si se desfasoara pe un teren minat, pe care nimeni nu il stie in totalitate. E terenul de testat bombe cu pareri si influente aruncate de tabere adverse intre ele. Asa ca nu putem spune ca stim precis de unde incepe si unde se termina arta ca sa putem afla unde il vom regasi pe Sabin. Poate ca nici el nu stie exact coordonatele sale de actiune, dar ne spune ca “incearca”. Ce bine spune ca incearca. Cred ca e cel mai simplu si concis mod de a defini activitatea artistica: sa recunosti fara nicio jena ca incerci. Activitatea artistica in sinea ei nu poate fi decat o incercare, in urma careia poate rezulta, in cel mai fericit caz, o opera de arta din punctul unora de vedere. Din punctul altora de vedere insa, nu va fi neaparat o opera de arta, ba din contra. Dar chiar si in aceste cazuri nu ar trebui sa apara niciun motiv de parere de rau pentru ca totul a fost doar o alta incercare, chiar daca, e poate o incercare pe deplin asumata, cu o intentie tenace de “a face” ceea ce macar ipotetic ar putea fi considerat “arta”. Ma intreb sincer daca din deviza lui Sabin ar fi lipsit cuvantul “arta” ar fi fost vreo problema. Pentru ca oricum stim deja cu totii ca “arta” nu e o materie fixa, ca teoria ei nu o stie nimeni pe deplin, ca teoreticienii ei sunt oricum prea multi si se cam contrazic intre ei, ca in arta sigur nu exista formule exacte de aplicare in practica, cred ca acest cuvant "arta" ar fi putut lipsi. O dorinta puternica de a face ceva si curajul de a incerca sa faci acel ceva sunt cele doua conditii care stau la baza tuturor lucrurilor bune, frumoase si valoroase din jurul nostru. Exact asa… la baza tuturor lucrurilor! Si uite asa, prin deductie "logica"  (sic!) ajungem sa inlocuim cuvantul “arta” cu “orice” daca in fata lui primeaza curiozitatea, vointa, pasiunea de "a incerca sa faci ceva, orice ar fi acel ceva, chiar si arta uneori". 
Va las pe voi sa aflati ce a incercat, ce a facut si ce arta a obtinut Sabin pana acum :
Eu ii doresc lui Sabin sa incerce in continuare sa faca ceea ce simte. Sunt sigura ca incercarile lui vor da roade din ce in ce mai artistice. 


Eli Driu
Bucuresti, 23 decembrie 2015


miercuri, 16 decembrie 2015

Featured by PhotoTeam: Alex Cruceru


Inacceptabila pentru unii, "hip photography" a fost solutie de rezerva si in epoca filmului, in fotoreportaj, atunci cand chiar si fara vizare cateva declansari te asigurau ca ai marturia de la fata locului, fara a fi batut, cu filmul voalat ori aparatul trantit de asfalt. Acum, in era digitala putem trage tone de fotograme si vom vedea acasa ce va fi iesit, binenteles cu timpul aferent pierdut cu vizionarea, selectia si recadrarea lor. Exercitiul perseverent, pozitionarea aparatului, alegerea setarilor optime, studierea atenta a elementelor care ti se perinda prin fata ochilor pe strada, alegerea inspirata a momentului declansarii pot insa transforma cadre riscante si aleatoare in compozitii si stari deja anticipate, uneori surprinzator de diferite de stilul si abordarea curenta a fotografului in cauza.
O satira la adresa pasiunii omului contemporan pentru fast-food, imaginea lui Alex, frumos compusa, cu linii atent asezate pe suprafata cadrului, este un exemplu reusit de astfel de fotografie, facuta fara a privi in aparat, dar cu ochii larg deschisi...

Mai multe fotografii semnate Alex Cruceru:
https://www.facebook.com/AlexCruceruPhotography
https://500px.com/alex_cruceru
https://www.flickr.com/photos/alex_cruceru


miercuri, 9 decembrie 2015

Featured by PhotoTeam: Thomas Campean


Thomas Campean este un tanar fotojurnalist nascut in Romania, care a muncit mult pentru a-si indeplini visul. Azi, multe dintre imaginile lui au ajuns in diferite publicatii de renume din Marea Britanie si alte state. Fotografia de fata, realizata in Bangok, demonstreaza faptul ca Thomas e omul potrivit la locul potrivit... cu umorul potrivit. :)

Pe Thomas il puteti gasi pe pagina lui de Facebook: https://www.facebook.com/thomas.campean?fref=ts

joi, 3 decembrie 2015

ZFS 2015 - considerații



Prin iunie scriam tot pe acest blog:
"Fotografia a fost 'instrumentul' secolului XX. Cu ajutorul ei s-au făcut știri, s-au povestit realități, s-au arătat războaie. Și avea ca reper pictura. Noi astăzi, cu numărul imens de imagini pe care le facem, le vedem și le arătăm, trebuie să avem ca reper Fotografia!"

Să detaliez un picuț..
După unii autori fotografia este moartă. Din cauza progresului tehnicii, a aparatelor foto din ce în ce mai sofisticate, din cauza prelucrării masive cu ajutorul softurilor dedicate, din cauza schimbării percepției asupra unei imagini de orice natură a omului modern, suntem bombardați în fiecare minut cu imagini false sau dacă vreți falsificate. Portretul unei dive de oriunde este super-prelucrat, se scoate orice urmă de pată de piele, se modifică nasuri, buze și orice mai cere onor audiența. Mai mult, un peisaj este excesiv prelucrat: se modifică culorile, se adaugă nori, se rearanjează pietrele din prim-plan, se adaugă ceață dacă trebuie etc. Realitatea este foarte ușor modificabilă de orice posesor de laptop, tabletă sau chiar telefon..
Așadar, o imagine nu mai reprezintă adevărul, realitatea. Este, sau mai corect poate fi, o făcătură!
Viziunea artistului. Corect!
Totuși, nu îmi cereți să fiu de acord cu o făcătură în cazul fotografiei documentare (în care intră și fotografia de stradă) sau a fotojurnalismului! Aceste domenii trebuie să rămână neatinse. La concursurile de fotojurnalism s-au luat deja măsuri după ce, an de an, au fost descalificați diverși fotografi.
Dar cu fotografia de stradă ce ne facem?

Și PhotoTeam a fost printre organizatori având doi colegi în juriul ZFS din acest an. Sunt discuții pe FB referitoare la alegerea celor 36 de fotografii, a celor 4 premiate, despre cum și pe dincolo, s-au facut topuri și au comentat cei frustrați de alegerile oficiale. S-au iscat discuții privind tema din acest an, fotografia de stradă color. De ce se impun restricții? De ce este cu temă? De ce nu a câștigat fotografia cea mai colorată?
Juriul decide! Nu discut alegerile lor.

Problema mare este cu imaginea (ca să nu-i zic fotografie) de pe locul I. Cum a recunoscut chiar Iulia Weingold, câștigătoarea, este o poză compusă, o imagine realizată din două expuneri. Dar e făcută direct din aparat, nu cu ajutorul photoshop-ului. Chiar nu contează că este făcută cu softul aparatului sau cu photoshopul, tot o făcătură este! Nu reprezintă realitatea. Și din cauza asta sunt împotriva ei!
Nimeni din juriu nu și-a pus problema că ar putea fi așa... S-a mers pe bună credință. În ziua de azi? Mare greșeală!
Acum sunt 2 opțiuni:
- se retrage premiul și se cer scuze
- rămâne cum s-a stabilit, juriul își asumă evenimentul și de acum înainte, regulamentul va fi însoțit de definiții, exemple și alte restricții.
Nu a fost scris în regulament, nu a fost încălcată nicio regulă, totul e OK.
A fost doar o mică țeapă!

Nu m-am consultat cu toți colegii mei legat de acest text, așadar consider că reprezintă o părere personală.

miercuri, 2 decembrie 2015

Featured by PhotoTeam: Rafael Ianos




De multe ori in fotografie de strada auzim despre momentul decisiv. Poate fi inghetarea unei actiuni, a unei expresii, o juxtapunere  sau o privire, sau o multitudine de alte posibilitati. Un element comun se regaseste cu precizia unui ceasornic: acea fractiune de secunda in care s-a apasat declansatorul. Nu mai devreme, nu mai tarziu, cand scanteia e acel impuls emotional care decide captarea momentului decisiv. Toate acestea si in plus o poveste, le-am regasit in imaginea lui Rafael. Inghetarea unui moment, expresii si priviri, cu o juxtapunere neobisnuita a umbrelor, intr-un sincron atat de perfect incat se incheaga si o poveste. Totul completat de abordarea in alb negru, cu contraste destul de puternice si granulatie, caracteristice unui cadru de seara, cu atmosfera. Si nu in ultimul rand, precizia impulsului emotional de captare a momentului decisiv, cand aparatul pare a fi extensia mintii. Felicitari autorului!

Pe Rafael Ianos il puteti urmari pe: