M-am intrebat de multe ori de ce unii dintre fotografi ajung de la un moment dat incolo sa prefere fotografia de strada mai mult decat alte genuri fotografice si daca alegerea este facuta in deplina cunostinta de cauza sau este doar un act instinctiv care vine de la sine de undeva din adancurile fiintei lor. M-am gandit ca poate anumite trasaturi de personalitate se muleaza mai bine pe acest tip de fotografie. Fotografii de strada sunt firi active si dispuse sa faca multa miscare fizica, dar asa sunt si fotografii de peisaj. Si ei merg pe jos kilometri intregi. Fotografii de strada indragesc oamenii, emotiile si preocuparile lor, dar si fotografii de portret sunt sigur la fel. Fotorgrafii de strada prefera desfasurarea fireasca a lucrurilor, fara o interventie directa asupra cadrului fotografiat, dar acest aspect este o conditie obligatorie si in fotoreportaj. Doar ca un fotoreporter are un scop predefinit. El stie de la inceput, macar in linii mari, care ii este subiectul reportajului. Fotografii de strada pot insa sa colinde strazile oraselor in lung si in lat fara o tinta anume si nu par sa se simta deranjati de vanatoarea lor fara prada nici cand la o astfel de plimbare nu fac macar o fotografie. Poate ca tocmai aceasta este provocarea : sa cauti acul in carul cu fan. Dar acesta nu poate fi cel mult decat scopul. Care este totusi cauza care ii mana sa bantuie orasele? N-am reusit sa o descopar singura, dar va pot spune sigur ca fotografii de strada au firi sensibile, sunt atenti la detalii, au orientari artistice, au imaginatie si sunt entuziasti si creativi. Dar asa sunt toti fotografii, ba chiar toti artistii indiferent de domeniul artistic in care activeaza. Si totusi insist sa cred ca fotografii de strada au ceva diferit de toti ceilalti fotografi. Altfel ar fi fost si ei fotografi de peisaj, de studio, de produs, de eveniment, de orice altceva ce merita sa fie fotografiat pentru ca sunt multe lucruri frumoase pe lumea asta care pot fi fotografiate. Poate ca unii dintre ei chiar fac astfel de fotografii ocazional, dar tot fotografia de strada ii ademeneste si ii satisface cel mai mult.
Si pentru ca nu mi-am gasit singura un raspuns, am intrebat de-a lungul timpului fotografi de strada despre pasiunea lor si despre motivatia care ii determina sa strabata strazile oraselor aparent fara un rost anume. Am aflat raspunsuri variate. Unele raspunsuri sunt foarte concrete si practice precum : “ma recreez foarte bine facand miscare”, “socializez intr-un mod contructiv”, “pot face fotografii oricand, chiar si cand merg la cumparaturi sau la serviciu”, “documentez orasul”. Alte raspunsuri au o nota filozofica si mai subiectiva : “asa am descoperit mai bine lumea din jurul meu”, “m-am aflat pe mine si m-am acceptat mai usor”, “rapiditatea si efemeritatea cu care se desfasoara lucrurile ma ajuta sa pretuiesc viata mai mult”. Cu cat am incercat sa aflu mai multe pareri cu atat m-am afundat mai tare intr-un labirint complex cu foarte multe moduri de actiune, simtire si intelegere a actului fotografiei de strada. Nu am putut insa renunta la crezul unei posibile cauze comune.
Printre fotografii de strada cunoscuti in ultima perioada se numara si Cosmin Garlesteanu. Imi plac fotografiile lui. Sunt haiku vizuale, poezii scurte urbane cu talc, instantanee ale realitatii prezentate intr-o cheie usor abstracta.
Una dintre fotografiile lui mi-a atras insa atentia in mod deosebit. Nu pentru ca e fotografia care imi place cel mai mult, ci pentru ca m-a trimis cu gandul la vechea mea dilema legata de motivatia principala a unui fotograf de strada. Raspunsul a venit spontan si destul de convingator pentru mine. Un fotograf de strada adevarat e curios precum un copil, vrea sa gaseasca, sa vada si sa se bucure de cele aflate si e mereu prins intr-un dialog mut cu strada. E un spectator mereu curios la actiunea scurtelor piese se teatru care se joaca permanent pe scenele strazilor din Teatrul Orasului cu un acompaniament muzical al Orchestrei Aglomeratiei Urbane.
Cred ca mi-am gasit astel raspunsul mult cautat : numitorul comun al fotografilor de strada si poate insusi cauza preferintelor lor este CURIOZITATEA, acea curiozitate neconditionata, libera de prejudecati si scopuri concrete, curiozitatea venita din iubirea de oameni, locuri si viata in general.
Pentru ca si eu sunt fotograf de strada, deci curiosa de fel, indraznesc sa va intreb si pe voi, alti fotografi de strada, care va este motivatia principala pentru care preferati acest gen fotografic? Sa fie oare curiozitate sau e mai mult decat atat?
P.S. Alte fotografiile de ale lui Cosmin Garlesteanu gasiti la urmatoarele adrese :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se accepta mesaje anonime. Va rugam sa va inregistrati ca utilizator google sau sa va semnati comentariul.