Pudoare

Oradea, pana in 1918 parte a Imperiului Austro-Ungar, guvernata de Budapesta cu o populatie romana minoritara. Cea mai mare parte a cladirilor care alcatuiesc centrul vechi s-a construit pe parcursul a 200 de ani, intre 1700 si 1900, de catre arhitecti budapestani si oradeni in stilurile Art Nouveau - cunoscut ca si Seccesiunea Vieneza sau Jugendstil -  Baroc, Clasic, si Eclectic. Dar proprietatea degenerativa a tuturor lucrurilor din universalul cunoscut noua si-a spus cuvantul si si-a pus amprenta fizic pe ceea ce a mai ramas din urbea eclectica de odinioara. Desigur, aportului uman a fost hotarator, date fiind evolutiile politice si schimbarile fortate ale organizarilor sociale. Simtul civic este poate primul care are de suferit in asemenea imprejurari.

Structura etniilor locuitoare s-a schimbat radical, oradenii zilelor noastre traiesc intr-un oras construit de altii, majoritatea colindand strazile centrului vechi purtand parca ochelari de cal, insensibili si dezinteresati de puterea locului. Stare de inapartenenta istorica. 

De ce pudoare? Ei bine, zilele noastre, cu un primar parca ceva mai interest de ce urmeaza – nu stiu cat in cariera acestuia sau din pur caracter gospodaresc – au adus parca subliniind sub ochii oradenilor frumusetea arhitectonica a orasului. Fatadele cladirilor avariate pana la limita pericolului public sunt imbracate cu plase de protectie.