Pe marginea discuțiilor

Mielu', București 2013

Îmi place Vlad Petreanu. Scrie bine și la obiect. Din cauza asta există și comentarii la scrierile lui - pe care marele FB nu a reușit să le suprime.
E foarte adevărat, suntem o nație pentru care nu reprezintă absolut nimic trecutul, mai mult sau mai puțin imediat. Apoi o fotografie (chiar și de stradă) poate fi definită ca o amintire palpabilă despre trecut - chiar dacă imediat. Nu avem cum s-o prețuim, nu știm s-o citim, ne deranjează în general că ne arată așa cum suntem sau cum am fost, în nici un caz mai frumoși. Nu iubim trecutul și nici prezentul!
Pe lângă fotbal și politică, putem adăuga și fotografia, de stradă în special, drept treburi la care se pricepe tot românul. Pentru edificare, citiți comentariile.
Cât despre articol, ce să zic?
Mai înainte de a face fotografie de stradă trebuie să găsești o metodă de a nu fi înjurat în fiecare zi. Unii reușesc doar cu un impresionant tele, prea departe de personajul care ar putea dăuna sănătății. Pardon, ăștia nu intră la categoria street, ci mai degrabă wildlife. Alții reușesc să fotografieze în fiecare zi, cu o focală rezonabilă. Oare cum? Body language? Fiecare își găsește metoda lui. Sau nu!

Dar dacă mai citesc multe din astea o să mi se facă frică și n-o să mai ies la pozat în București. Îmi fac un mini-studio sub birou și fotografiez libelule!

Eu spun că dracul nu e așa de negru. Nu e nici drac ci doar drăcușor și nici nu e negru, e gri.
Voi ce părere aveți?