În prezent, aparatul foto a ajuns să fie omniprezent. Majoritatea dintre noi avem cel puţin un telefon cu cameră foto, pe care o folosim mai des sau mai rar, după bunul plac şi trebuinţă. E un al şaselea simţ. Unii dintre noi considerăm acest simţ ca fiind unul special şi îi alocăm mai mult timp şi mai multe resurse. Aceştia ne numim fotografi şi suntem mulţi, foarte mulţi chiar. Incredibil de mulţi! Din ce în ce mai mulţi! Mergeţi la un eveniment public de tipul Pollow Fight care s-a desfăşurat pe 2 aprilie 2016 în Piaţa Universităţii şi vă veţi convinge. Pe lângă cele câteva sute de “bătăuşi cu perne”, au fost prezenţi câţiva zeci de fotografi, mare parte dintre ei fiind fotoreporteri şi fotografi de stradă. Putem spune astfel că simultan cu bătălia cu perne s-a purtat şi o bătălie cu camere foto, una paşnică, involuntară, dar destul de intensă. Fără intenţie prestabilită, fiecare fotograf s-a înscris într-o cursă pentru cele mai bune fotografii capabile să redea atmosfera evenimentului cu pricina. Bătălia foto a fost cu siguranţă una fictivă, subiectivă, dar destul de interesantă. Dintre fotografii prezenţi la eveniment, o parte au postat fotografii pe internet în zilele imediat următoare evenimentului. Cateva zile la rând au tot vuit reţelele de socializare şi site-urile comunităţilor foto locale cu fotografii de la bătaia cu perne. Şi eu am postat fotografii, dar mi-a făcut mare plăcere să văd şi fotografiile altor fotografi. Am fost curioasă să aflu cum a văzut fiecare fotograf evenimentul, cum a reuşit să transmită energia pozitivă şi distracţia celor prezenţi. Am văzut cadre wide şi portrete close-up, fotografii color şi alb-negru, prezentări de tip fotojurnalistic sau într-o cheie artistică, fotografii compuse cu grijă şi scene capabile să redea tensiunea şi veselia de la faţă locului. Cu siguranţă, evenimentul a fost documentat din toate unghiurile, în toate momentele importante şi în toate stilurile posibile după chipul şi asemănarea fotografilor prezenţi. Eu am fost interesată să documentez documentarea. Am căutat în toate sursele cunoscute fotografiile postate şi nu au fost deloc puţine. Părerile şi concluziile sunt multe şi variate şi pot fi subiectul unui articol întreg. Vreau însă să vă prezint un singur caz, unul surprinzător şi plăcut mie. Mi-a plăcut foarte mult o fotografie. O vedeţi şi voi ataşată acestui post. Nu cunoaşteam autorul ei, dar am fost curioasă să-l aflu. Şi am avut o a două surpriză. Autorul fotografiei se numeşte Alexandru Gavrilovici şi este poate unul dintre cei mai tineri fotografi prezenţi la eveniment. Alexandru are 19 ani! Nu îi ştiu background-ul fotografic, dar sigur nu poate avea foarte multă experienţă în domeniu dată fiindu-i vârsta atât de fragedă. Şi totuşi fotografia lui a reuşit să redea foarte bine atmosfera momentelelor acelea : nebunia fulgilor care zburau în toate părţile, frenezia fără limite a participanţilor, prezenţa pasivă a fotografului care stă la panda să imortalizeze scena. Fotogafia este compusă cu grijă şi atenţie, iar esenţa evenimentului prezentată în concentraţie maximă. Îl felicit pe Alexandru pentru această fotografie şi pentru alte fotografii făcute, fotografii pe care le puteţi vedea şi voi accesând următoarele link-uri :
Galerie cu fotografii de la Pillow Fight
Galerie cu fotografii de la Pillow Fight
Alexandru şi fotografia lui îmi amintesc de aforismul celebrului Mason Cooley, un aforism greu de acceptat de fotografi cu experienţă, dar adevărat câteodată :
“The modest youth somehow knows just what to do for the cameras.”
Eli Driu,
Bucureşti, 21 aprilie 2016
