marți, 7 iunie 2016
Featured by PhotoTeam: Adrian Căpușan
La început am îndrăgit câinii, dar au trecut mulți ani până când am început să îndrăgesc și fotografia. Așa am descoperit fotografiile cu câini ale lui Elliot Erwitt. La fel ca și Elliott, Adrian reușește prin intermediul acestei fotografii sincere și amuzante să surpindă natura specială a câinilor.
Mai multe fotografii realizate de Adrian puteți găsi aici: http://tindrummpics.blogspot.ro/ și aici: https://www.facebook.com/adrian.capusan.39?fref=ts.
P.S. Pot să mă mândresc ca această fotografie stă pe unul dintre pereții casei mele încă din anul 2013.
joi, 2 iunie 2016
Featured by PhotoTeam : Marius Cinteză
Există multe tipuri de fotografie de stradă, aproape la fel de multe ca definițiile fotografiei de stradă. Și acelea sunt destule și sunt bazate pe criterii diferite de identificare. Cel mai controversat criteriu de recunoaștere este locația. Există fotografi care sunt de părere că o fotografie de stradă trebuie musai făcută pe stradă și nu pe orice stradă, ci pe una una aflată într-un oraș. Pentru aceștia, alte locuri publice și localități mai mici sunt excluse. Nu este nicio problemă pentru că o altă categorie de fotografi de stradă sunt mai puțini restrictivi în ceea ce privește locația și fac fotografie de stradă și în alte locuri publice precum plajă, parcuri, restaurante sau chiar sate, munți și câmpii. Al doilea mare criteriu de recunoaștere a fotografiei de stradă este momentul fotografiat. Nu ma refer aici la deja consacratul moment decisiv, ci la moment din punct de vedere al contextului de desfășurare al acțiunii fotografiate. Spre exemplu, o fotografie făcută la un meeting organizat, nu este considerată de toată lumea ca putând face parte din categoria fotografiei de stradă, ci este inclusă la fotojurnalism documentar. Dar fotografia de stradă nu este și ea la randul ei un tip de fotojurnalism cu valoare documentară? Un alt subiect care naște polemici și împarte lumea fotografiei de stradă în multe bisericuțe este postprocesarea imaginilor. Nu știu să existe o definiție standard a limitelor de intervenție prin prelucrare. Dacă dispar elemente din cadre întunecând excesiv o imagine, nu mai miră pe nimeni. Se întamplă foarte des ca viziunea artistului fotograf să schimbe radical conținutul fotografiei, astfel încât nimeni nu se mai întreabă daca o fotografie reflectă sau nu realitatea. O altă chestiune controversată este spontaneitatea realizării unei fotografii. Teoretic, o fotografie de stradă este în primul rand o fotografie candidă, realizată fără cooperarea în vreun fel al persoanelor fotografiate. Lucrul acesta, doar fotograful îl poate știi de cele mai multe ori și putem conta doar pe onestitatea acestuia. Lista cu atributele fotografiei de stradă este atât de variabilă și contradictorie, că numai pasiunea și inspirația poate să decidă în cele din urmă ce se poate fotografia.
Eu aș fi curioasă sa aflu ce părere au alți fotografi despre fotografia de stradă și cum o definește fiecare. Ca punct de plecare, am ales o fotografie realizată de Marius Cinteză, un fotograf talentat, orientat cu precădere spre fotografia de stradă. Fotografia aceasta poate lasa loc de interpretări din punct de vedere al locației, contextului în care a fost realizată (meeting de protest) și postprocesarea. Eu sunt de părere ca este o fotografie de stradă fiind realizată într-un loc public, în care este surprins un moment candid care nu face parte dintr-o activitate organizată în prealabil (ca de exemplu un speech), iar nivelul de prelucrare al imaginii este unul în limitele admise fără să denatureze realitatea de la fața locului. Îi mulțumesc lui Marius pentru inspirație și îl felicit pentru fotografia acesta plină de mister.
Alte fotografii realizate de Marius, puteți găsi aici :
Eli Driu,
Bucureşti, 2 iunie 2016
joi, 26 mai 2016
Featured by PhotoTeam : Pierre Pichot
L-am intalnit pe Pierre in Cluj Napoca saptamana trecuta. De mult ma gandeam sa promovez una din fotografiile sale, mai ales ca e unul din putinii fotografi de la noi care lucreaza pe strada in mod frecvent cu "slow shutter speed", la vanatoare de stafii :) Eram convinsa ca Pierre e fotograf roman, mai ales ca am corespondat pe diverse teme exclusiv in limba romana! Mare mi-a fost mirarea cand la Cluj ne-am intalnit intamplator la un workshop, am inceput sa vorbim (desigur intr-o fluenta limba romana) si ca din senin l-am intrebat: "de ce numele Pierre?". Si el mi-a raspuns cu un zambet larg, molipsitor: "pentru ca asa ma cheama, sunt francez! " :) Si ca sa nu o mai lungesc, am avut deosebita placere sa intalnesc un fotograf francez pasionat de geometriile urbane, de zece ani indragostit de strazile Clujului, pe care le strabate descoperind mereu noi locuri si noi oameni. A venit pentru trei luni, si a ramas zece ani....si intentioneaza sa ramana aici! Pentru mine Pierre e deja fotograf de al nostru, simtind fiecare straduta si fiecare chip, cu o bucurie rar intalnita.
Cand l-am intrebat de fotografia sa de suflet, deja o intuiam. E cea prezentata astazi, aici. Un cadru pentru care a stat tarziu in gara, inghetand intr-o zi ploioasa si cetoasa de iarna, asteptand cu rabdare ca unicul personaj din toata gara sa faca acel mic pas inainte completand unghiul perfect, compozitia in perspectiva si anticipand aparitia trenului in departare, pentru a-si oferi lui si privitorului tabloul complet cu atmosfera grea, apasatoare, dintr-o seara de iarna, pe un peron.
Spunea cineva ca nu exista noroc in fotografia de strada: e doar acel moment cand cunoasterea intalneste oportunitatea. As mai adauga la aceasta reteta un strop de rabdare si pasiune pentru ceea ce faci. Exact cum am descoperit la Pierre.
Mai multe din fotografiile lui Pierre le puteti viziona pe site-ul sau:
http://pierrepichot.com
sâmbătă, 21 mai 2016
Featured by PhotoTeam: Ciprian Farcas
Cirpian surprinde umorul din viața de zi cu zi - petreceri stradale de la țară, târgul de tăiere al mieilor... - pentru a sublinia faptul că fotografia de stradă se poate face și altundeva decât în oraș.
Și se pare că este adevărat...
Alte fotografii ale lui Ciprian le puteți găsi pe blogul lui: http://ciprianfarcas.blogspot.co.uk/
Și se pare că este adevărat...
Alte fotografii ale lui Ciprian le puteți găsi pe blogul lui: http://ciprianfarcas.blogspot.co.uk/
joi, 12 mai 2016
Featured by PhotoTeam: Gabriel Porumb
Asociem adesea suprarealismul cu juxtapuneri neasteptate si asocieri ciudate, cum se intampla de multe ori in vise,
cand multe lucruri par sa nu aiba vreun sens sau vreo logica. Suprarealistii vedeau ratiunea ca pe o bariera ce bloca
intrarea catre creativitate, considerand subconstientul un imens depozit de
creativitate reprimata. Prin urmare punctul central al
suprarealismului a constituit-o deblocarea
subconstientului, explorarea viselor reale și bizare in acelasi timp,
tendinta de a respinge adevarurile si conventiile recunoscute. Imaginile
obtinute in acest mod sunt capabile sa redea frumusetea nereprimata.
Senzatia de vis am incercat-o privind aceasta imagine, acum mult timp, dupa care am revenit la ea de cateva ori. Stiu exact locul unde a fost captata, dar de fiecare data pare ca ma regasesc in mod inexplicabil pe puntea unui vapor. Sa fie acel catarg ireal care tinteste spre nori, sa fie "ceata" necunoscuta ce invaluie personajul? Sau poate balustrada peste care se uita undeva acel copil, unde numai el stie? Sau codimentul adaugat de frunzisul unui copac ce nu are logica prezenta pe puntea unui vapor ? Toate aceste elemente imbinate prin folosirea unui unghi in contraplonjeu, fac din imaginea captata de Gabriel un exemplu de transpunere a unui vis in realitate. Suprarealism prin juxtapuneri ciudate si combinatii absurde, dar totusi identificate in realitatea cotidiana.
Puteti descoperi si alte fotografii ale lui Gabriel aici:
https://500px.com/gabrielporumb
joi, 5 mai 2016
Featured by PhotoTeam: Marius Georgescu
În legătură cu modalitatea prin
care se pot realiza compoziții interesante în fotografia de stradă, Siegfried Hansen spunea: ,,Play photographic
poker. Look for a pair, two pairs, or three of a kind.”. Prin intermediul
fotografiei pe care v-o propun în această săptămână, Marius ține să întărească
ultima parte a celor spuse de Siegfried.
Impactul vizual al fotografiei
este puternic: sesizăm cu ușurință asemănarea evidentă dintre cele trei
personaje distincte. Dacă în cazul personajelor din primul și al II-lea plan se
poate stabili cu certitudine modul în care își “omoară” timpul în așteptarea unui mijloc de transport în comun, în
cazul personajului din planul îndepărtat putem doar presupune, fară însă a avea
o certitudine.
Mai multe fotografii realizare de
Marius puteți găsi aici: http://marius-foto-note2.blogspot.ro/
și aici: https://www.facebook.com/marius.georgescu56.
miercuri, 27 aprilie 2016
Featured by PhotoTeam: COSMIN MUNTEANU
Se-mplinesc în acest an nouă ani de când fotografia face parte din viața mea. Dacă la-nceput aproape orice lucru reprezenta un potențial subiect, odată cu trecerea timpului, după multe role de film și după studierea muncii altor fotografi m-am oprit asupra unui gen și anume fotografia de stradă, denumire general acceptată de altfel a fotografiei făcute în spațiul public, într-o localitate.
Locuind la oraș, îmi era cel mai la-ndemână, strada fiind mediul în care mă plimbam sau mergeam către și de la locul de muncă. Ceea ce mă atrage la acest gen de fotografie, și la fotografie în general aș putea spune, este posibilitatea înregistrării unui moment irepetabil, fără a altera totuși desfășurarea acestuia în niciun fel.
Deși în anumite fotografii oamenii nu sunt prezenți "în carne și oase", obiectele prind viață, natura moartă învie. Într-o astfel de serie ("Humanless") și-ar face loc și fotografia de mai sus. Ajung astfel, oarecum, la începuturi, la perioada când orice părea interesant de fotografiat dar trecut prin filtrul experienței. Până la urmă, subiecte s-ar găsi oriunde. Doar să le observi :)
Cosmin Munteanu
Mult mi-ar fi plăcut să fi făcut eu această fotografie... După ce aș fi luat aparatul de la ochi aș fi zâmbit discret și superior. Deja un sentiment de bine s-ar fi instalat și aș fi devenit brusc bine dispus, pentru tot restul zilei. O mică umbră de îndoială explicată prin obiceiul meu prost de a face o singură expunere la un subiect m-ar fi făcut să mă gândesc câteva secunde la expunere, încadrare - oare a fost totul OK? Dar aș fi uitat totul rapid și doar o stare de bine ar fi persistat, inexplicabilă logic un pic mai târziu în zi...
După câteva zile, foarte atent, aș fi developat filmul, cu fotografia ascunsă într-un colț de memorie. Aș fi căutat cadrul pe filmul încă umed, atârnat la uscat. Bucuria mare ar fi venit câteva zeci de minute mai târziu, în procesul de scanare. Ca și cum ar fi fost făcută atunci, ca și cum ar fi o descoperire nouă!
Despre asta este vorba! Despre bucurie!
Felicitări, Cosmin!
Merită să vă abonați la fotografiile lui Cosmin Munteanu:
https://cosminovidiumunteanu.wordpress.com
https://www.facebook.com/cosmin.munteanu75
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






