Despre concepte si precepte...
Underground, Bucuresti 2012
Nu credeam ca este asa de greu de definit fotografia de strada.
La prima vedere exista practic cel putin doua concepte care stau la baza diverselor definitii. Unul mult mai apropiat de fotografia clasica, cu imagini 80-90% alb/negru si care pun accent in special pe interactiuni, gesturi, intamplari de strada etc. Sau, extragand o vorba de-a lui A.P.: "O super-fotografie e practic facuta in public prin distilarea haosului inconjurator, cu inspiratia, reactia spontana a fotografului dedicata la accidental si imprevizibil."
In acest caz prelucrarea este cuminte, apropiata de fotografia pe pelicula, punand accentul pe subiect si cadrul unde se intampla actiunea.
Al doilea concept este mult mai modern si permite definitii care includ o mare varietate de imagini facute pe strada in acest gen de fotografie. Astfel gasim incluse aici imagini de arhitectura chiar cu cate o prezenta umana in cadru indepartat sau atentia este concentrata pe joaca luminilor si a umbrelor in care personajele au rol secundar etc. Aici intra foarte bine si imagini color in proportie poate de 60-70%, imagini care spun ceva sau care nu spun mai nimic. Iar cele care nu prezinta vizual o poveste sunt mult mai apropiate de latura documentara a fotografiei. Sunt permise chiar si prelucrari mai curajoase si vadit vizibile.
Wet jump, Bucuresti 2012
Problema mare apare datorita faptului ca cele doua concepte se intrepatrund adesea, nu exista o granita clara. Si, bineinteles, fiecare fotograf are definitia lui sau o definitie data de altcineva inaintea lui dupa care se ghideaza si pe care o completeaza pe masura experientei.
In fotografia de strada se aplica poate cel mai mult preceptul urmator: imaginea este facuta de un anume fotograf si cuprinde lucruri fine care pot povesti multe despre omul respectiv. Nu o singura imagine dar un portofoliu poate spune unui cititor initiat multe din educatia, gustul, preferintele si chiar caracterul omului respectiv.
Astfel, exista mai multe definitii ale fotografiei de strada decat fotografi dedicati acestui gen. Aici le-am numarat si pe cele nerostite.
Nu mai trebuie practic sa cautam definitia fotografiei de strada. Este acolo, in aglomeratia unui bulevard la ora de varf sau in linistea unei stradute de cartier tihnit, dimineata. Este despre strada cu oamenii ei si mine, cel care incearca s-o fotografieze.
Imi place ultima fraza, concluzia, definitia personala a f.d.s.: "Este despre strada cu oamenii ei si mine, cel care incearca s-o fotografieze."
RăspundețiȘtergereBuna analiza, si nu in ultimul rand o concluzie foarte simpla: in acest moment fotografia de strada nu mai poate fi incadrata in tipare. Doar poti opri timpul pentru o fractiune de secunda:)
RăspundețiȘtergere