Conotatii (3)

PREGATIRE SI EXERCITIU

 

Two chairs, martie 2011

Da, pe strada se pot intampla multe sau mai nimic.
Fotograful nu trebuie sa aiba prejudecati, el trebuie sa fie tot timpul in stare de alerta, cu simturile ascutite, in special privirea dar nu numai, si sa reuseasca sa surprinda momentul. Este, pana la urma, o pregatire, un exercitiu continuu. Te pregatesti pentru momentul cand se intampla ceva. Atunci nu ai timp de setari, de scarpinat sau vorbit la telefon. Daca ai suficient exercitiu prinzi respectivul moment. Sau nu!

Asadar, nu plec la fotografiat pe strada. Plec sa exersez.

Cu aparat la ochi sau nu, fotograful cadreaza tot timpul. Uneori mai bine, alteori mai slab dar invariabil vezi in cadraje: in dreptunghiuri, in patrate, alb/negru sau color.
Exista teoria care recomanda sa faci cat mai multe imagini si apoi vezi tu acasa, pe ecranul calculatorului. Nu o imbratisez, nu declansez aiurea-n tramvai apoi aleg eu, cand am timp.

Chocolate, august 2012

De cele mai multe ori imaginea se construieste, o vezi inainte de a se intampla si apoi doar reproduci. Totul bineinteles legat de elementele din jur. In fractiunea aia de secunda, stii cand sa apesi pe buton. Ai vazut scena, ti-ai imaginat fotografia apoi ai executat-o.
Bun sau rau este functie, irefutabil, de pregatire si exercitiu.

Conotatii (2)

Film vs Digital

Bucuresti 2012, Oly 35RC, film Kodak Trix 400

Acest articol nu este despre aparate, ci doar despre film vis-a-vis de digital. Un articol desuet!
Se zice ca pentru strada, daca nu ai bani de un rangefinder digital (Leica M9 este cireasa de pe tort) atunci mai bine folosesti un rangefinder pe film. De ce?
Adica ultimile aparitii in materie de aparate, incepand cu Fuji X100 si terminand cu Olympus OM-D sau Sony RX1 nu e bune? Ba da, sunt perfecte si poti face treaba foarte buna cu ele.
Dar diferentele intre un aparat digital si unul clasic pe film sunt foarte mari.

BIAS 2012, Oly 35RC, film Kodak Trix 400

Am achizitionat de curand un rangefinder clasic (Konica Hexar RF) si sunt cu el pe strada. Avantajele sau diferentele fata de digital pe care le vad eu sunt urmatoarele:

1. Esti mult mai zgarcit cu filmul (sunt niste costuri totusi) si atent la cadraj, la setari, la declansari. Ca incepator este un handicap - vrei sa pozezi si renunti in ultima clipa. Renunti poate la un cadru foarte bun.
La o iesire de 2 ore prin oras, sa zicem ca fac cam 30-40 poze pe digital. Pe film, numarul de cadre expuse scade la 10-15. Daca faci in mod obisnuit 300 de poze in doua ore, e foarte greu sa treci pe film...

2. Exista un timp (zona tampon) de cand declansezi pana cand vezi rezultatul final - astepti sa termini filmul, urmeaza apoi developarea, scanarea. Acest timp te ajuta sa te detasezi de incadrarile facute si, s-a dovedit de multi, poti face o selectie finala mult mai buna.
La digital e simplu: facut, vazut, ales, prelucrat, pus pe facebook:) Totul azi.

3. Rapiditate. Da, asta iti da un rangefinder. Poate nu neaparat facand sharful de fiece data, ci folosind hiperfocala (zone focusing mai degraba) si o diafragma mai mica. Poti renunta la niste variabile importante: AF-ul, diafragma, chiar si timpul de declansare. Te poti astfel concentra exclusiv pe compozitie si, cel mai important, pe moment (decisive moment).
Adica poti lucra cu un film rapid de 400 ISO, impins la 800 sau 1600, cu o diafragma de 11-16 pentru un timp de 1/125 sa zicem si astfel zona de claritate este intre 1m si 10m aproximativ, la o focala de 28mm. Nu mai ai treaba cu setarile, esti atent doar la ce se intampla langa tine!

4. Chiar daca pare foarte complicat procesul de developare si scanare, doar pare. Nu este nimic complicat daca respecti ce e de respectat si faci cu drag.
Un mare avantaj este ca nu mai pierzi apoi timp la prelucrare. Latitudinea de expunere la film este mai mare, se stie, si o expunere corecta nu necesita mai nimic in final. Despre asta e vorba, despre imagini editate cat mai putin, despre instantanee.

5. Ramai cu bucata de film care, depozitata corect, ramane. Pana cand o arunca cei de dupa tine.
Am pierdut prea multe imagini digitale datorita greselilor sau defectelor de tot felul.

Dar lumea se misca foarte rapid. Exista facebook, esti invatat sa vrei totul acum, astazi. Faci imaginea, o ai, o pui imediat pe net, te lauzi, primesti like-uri!
Maine? Faci alta, mult mai buna si cu mai multe like-uri.
Oare?!?

Conotatii (1)

Despre concepte si precepte...

Underground, Bucuresti 2012

   Nu credeam ca este asa de greu de definit fotografia de strada.
   La prima vedere exista practic cel putin doua concepte care stau la baza diverselor definitii. Unul mult mai apropiat de fotografia clasica, cu imagini 80-90% alb/negru si care pun accent in special pe interactiuni, gesturi, intamplari de strada etc. Sau, extragand o vorba de-a lui A.P.: "O super-fotografie e practic facuta in public prin distilarea haosului inconjurator, cu inspiratia, reactia spontana a fotografului dedicata la accidental si imprevizibil."
In acest caz prelucrarea este cuminte, apropiata de fotografia pe pelicula, punand accentul pe subiect si cadrul unde se intampla actiunea.

   Al doilea concept este mult mai modern si permite definitii care includ o mare varietate de imagini facute pe strada in acest gen de fotografie. Astfel gasim incluse aici imagini de arhitectura chiar cu cate o prezenta umana in cadru indepartat sau atentia este concentrata pe joaca luminilor si a umbrelor in care personajele au rol secundar etc. Aici intra foarte bine si imagini color in proportie poate de 60-70%, imagini care spun ceva sau care nu spun mai nimic. Iar cele care nu prezinta vizual o poveste sunt mult mai apropiate de latura documentara a fotografiei. Sunt permise chiar si prelucrari mai curajoase si vadit vizibile.

Wet jump, Bucuresti 2012

   Problema mare apare datorita faptului ca cele doua concepte se intrepatrund adesea, nu exista o granita clara. Si, bineinteles, fiecare fotograf are definitia lui sau o definitie data de altcineva inaintea lui dupa care se ghideaza si pe care o completeaza pe masura experientei.
   In fotografia de strada se aplica poate cel mai mult preceptul urmator: imaginea este facuta de un anume fotograf si cuprinde lucruri fine care pot povesti multe despre omul respectiv. Nu o singura imagine dar un portofoliu poate spune unui cititor initiat multe din educatia, gustul, preferintele si chiar caracterul omului respectiv.
   Astfel, exista mai multe definitii ale fotografiei de strada decat fotografi dedicati acestui gen. Aici le-am numarat si pe cele nerostite.
   Nu mai trebuie practic sa cautam definitia fotografiei de strada. Este acolo, in aglomeratia unui bulevard la ora de varf sau in linistea unei stradute de cartier tihnit, dimineata. Este despre strada cu oamenii ei si mine, cel care incearca s-o fotografieze.

What your camera cannot do

Muzeul Satului, Bucuresti 2012

Despre fotografie si aparate de fotografiat - un mic eseu de Robin Wong.

Finalul mi se pare de nota 10: I still have a lot to work on, when it comes to composition and artistic sense. I am in no rush, and I do photography at my own pace and time.

Mic link

Odihna e pe planul doi, Bucuresti 2010

Un articol interesant. Despre focale folosite, despre stil, despre scala, despre ce conteaza de fapt...