Eli Driu - Prima lectie de...
Este online tema de luna asta, Hip Photography. Cerintele au fost: imagini de strada fara nici un fel de vizare (prin vizor sau ecran) si fara crop.
Pornind de la textul lui Eli si avand confirmarea ca este un text sincer, am brodat si noi cateva cuvinte iscand o mica discutie:
Eli (textul integral aici):
"Am incercat sa fac fotografii fara sa ma uit prin vizor sau pe ecranul aparatului. Pe cat de simplu pare, pe atat de imposibil mi s-a parut mie. Ceva, ceva a iesit, dar nimic care sa ma multumeasca si care sa ma reprezinte. Am acum in fata o selectie de astfel de fotografii facute pe nevazute. Imi par complet straine. De parca n-as fi fost atunci si acolo tot eu, cea care le-a realizat. Imi amintesc insa cum m-am simtit in acele momente : oarba si lipsita de emotii. In niciuna dintre fotografii nu am simtit aproape scena fotografiata. Au fost simple acte mecanice de declansare a unui buton. Daca n-as vedea acum fotografiile, nici macar nu cred ca mi-as aminti ca le-am facut.
Ma declar absenta de la aceasta tema! Renunt si la selectia de fotografii. Nu vreau aceste fotografii! Sunt o minciuna : fata de mine pentru ca nu simt sa-mi apartina; fata de voi, colegii mei de echipa, pentru ca au doar valoarea unei obligatii (desi nu acesta e scopul grupului nostru); fata de voi, privitorii care ati vedea niste imagini fara forma si fond; fata de cei fotografiati de care m-am ferit sa ma observe, furandu-le parca ceva ce acum se doveste a fi complet inutil...
... EU nu pot simti, gandi, aminti, inchipui, visa NIMIC FARA SA VAD. Ochii imi sunt poarta catre lume, catre lumea mea interioara, catre lumea din jurul meu si mai ales catre lumea a ceea ce cred cu convingere ca trebuie sa fie o fotografie : o marturie sincera a unei clipe pierdute pentru totdeauna, dar nu inainte de a lasa in urma un MESAJ..."
Dan:
"Interesant punctul tau de vedere.
Cineva ar putea zice ca esti inca la inceputuri... Pentru un fotograf experimentat, aparatul este doar o extensie iar fotografiatul fara sa vizezi ar trebui sa te ajute. Tu oricum vezi - poate chiar mai bine scena - si cadrezi in orb dar stiind foarte bine ce o sa cuprinda focala ta. Cea cu care te-ai obisnuit si o cunosti la perfectie!
Vezi? Se poate spune si asa.
Oricum exista multi fotografi celebri si clasici care nu au acceptat niciodata sa fotografieze in acest stil."
Cornel:
"Da, Eli. Este un punct de vedere. Textul tau ramane un demers filosofic asupra actului de a fotografia, dar daca duci mai departe logica ta, ar trebui sa aruncam toate cadrele in care apare cate ceva surprinzator, ce le da sens, dar care ne-a scapat, nu l-am vazut in momentul fotografierii...
Pacat ca nu publici imaginile, impreuna cu textul te-ar fi reprezentat mai bine, publicului... si noua."
Mirela:
"Hip Photography nu este un stil pentru cei care doresc logica si urmaresc logica in construirea unui cadru, sau in abordarea fotografiei, dupa parerea mea. Este un gen pentru visatori, pentru cei care au o latura jucausa in abordarea fotografica. De mule ori poti obtine unghiuri ciudate, perspective diferite si de multe ori foarte interesante. Chiar si oamenii pot aparea intr-un mod inedit, deschisi si fara inhibitiile create de aparitia unui fotograf cu aparatul la ochi. Cand nu se simt direct vizati, oamenii sunt naturali si mult mai expresivi. Nu este un stil usor, asa cum si Eli a mentionat, este o provocare si nu in ultimul rand dovedeste cat de bine iti poti cunoaste aparatul si cat de mult esti dispus sa visezi prin cadrele tale.
Eu cu siguranta voi continua acest gen de fotografie, il ador!!:)"
Este o discutie interesanta. Propun s-o continuam aici!
Voi ce parere aveti???
Fotografia fara vizare, de la sold e un stil greu de stapanit.
RăspundețiȘtergereAre avantaje clare: reactie mai naturala a subiectului dar si dezavantaje: nu permite compunerea riguroasa a unui cadru.
Cred ca stapinirea lui tine de folosirea continue a unei singure focale, cu cat mai scurta cu atat mai iertatoare pana la dezvoltarea unei a doua vederi, viziuni. Dar asta dureaza ... Personal mi s-a parut ideala focala de 35mm.
E ideal pentru cadrele la care conteaza in primul rand captarea corecta a subiectului si mai putin corectitudinea tehnica a fotografiei. Daca subiectul e destul de bun, toate celelalte aspecte scad drastic ca importanta. Poza asta imi vine in minte: http://www.jameslomax.com/images/1554.jpg (Henri Cartier-Bresson)
Foarte adevarat, la obiect! Multumim!
ȘtergereReactia lui Eli mi se pare cea mai onesta.Recunoasre inaderenta totala la o excentricitate care,in imaginile colegilor ei,a produs doar esecuri.Decadraje,inclinari aiurea ale cadrului.taieri aberante de subiecti ...Pentru ce?Pentru a ne lauda cu uitati-va-ce-bine- imi-cunosc-focala-favorita??Asta-i un joc facil dar nu cred ca duce nicaieri.Cit priveste parerea Mirelei,nu-i necesara declansarea de la sold pentru a nu tulbura subiectul-s-a inventat ecranul rabatabil...Dane,refuzul lui Eli de a arata niste deseuri nu arata o constiinta artistica de incepator,cum insinuezi-cam inelegant...-ci respectul de sine al unui fotograf stapin pe el.
RăspundețiȘtergereUn maestru spunea:esti atit de bun fotograf cit cea mai slaba fotografie aratata/expusa.
..Toti putem gresi/experimenta dar nu-i musai sa aratam esecurile,cu o mindrie inexplicabila -pentru mine-la niste fotografi asa de experimentati.
Marius Georgescu, din pacate te abati de la subiect. Eli nu isi asuma acest mod de a fotografia pentru ca-i pare nenatural, nesincer etc. Adica o problema de morala cu care cu se poate impaca. Selectia ei de imagini, daca ar fi dus-o pana la capat s-ar putea sa fi surprinzator de buna, fata de a celorlalti, mult prea permisivi, in opinia ta.
ȘtergereEcrane rabatabile nu au toate aparatele, iar in fotoreportaj fotografierea fara vizare se foloseste in unele situatii... Ca grosul imaginilor oricarui pozar poate sta bine-mersi pe harduri fara a fi aratate vreodata, nimic nou. Ce-ti scapa este faptul ca fiecare tema are un deadline si ca ea va ramane o experienta utila, care cu siguranta ne va ajuta candva.
Marius Georgescu este primul care a aruncat cu piatra. Cu eleganta la lipsa mea de eleganta, bineinteles.
RăspundețiȘtergereMai asteptam reactii, asteptam si provincia!
Cit timp o opinie ne-jignitoare/la obiect e considerata o piatra aruncata,nu mai asteptati altele-de la mine-pe site-ul asta.
RăspundețiȘtergereIn primul rand e foarte buna fotografia asta Eli, apoi sa nu-mi zici c-ai facut-o fara sa vezi scena.
RăspundețiȘtergereEu folosesc des procedeul asta,fara a duce aparatul la ochi, mi se pare o si mai crasa lipsa de decenta sa fotografiezi pe cineva mai ales atunci cand vezi de la o posta ca reactia respectivului nu va fi nicidecum aprobatoare, desi imi nesocotesc bunul simt de cate ori pot :)
Cel mai important lucru este desigur, si a fost enuntat mai sus, faptul ca nu mai deranjezi desfasurarea cadrului asa cum il surprinzi fara sa-l pozezi. Nimic mai important in fotojurnalism sau fotografia de strada.
Ai dreptate, Adrian. Poza lui Eli e foarte buna, a sapat bine printre 'deseuri'.
RăspundețiȘtergereIntervine aici si o alta tema de discutie, la cate imagini renunti poate din:
- lipsa tupeului
- a celor 7 ani de acasa sau
- din pura timiditate.
Cred ca la toata lumea exista un numar, variabil de la un fotograf la altul. Dar asta e o alta discutie.
Ca fotograf de strada trebuie sa fii in primul rand observator, sa nu te implici fizic deloc in scena vizata, doar emotional. Totusi sunt o gramada de fotografi care chiar regizeaza cadrul. Treaba lor!