Constanta, noiembrie 2012
Am fost trist si furios cand la cativa ani dupa revolutie
autoritatile constantene au demolat casutele pescarilor. Trecusem foarte rar in
ultima vreme prin acel loc, pe care in liceu il vizitam cel putin odata pe
saptamana, si am crezut ca si barcile lor fusesera expulzate din ceea ce avea
sa devina “proprietatea privata” a posesorilor de iahturi scumpe si faloase.
Barcutele lui nea Mihai, ori nea Ion, sau nea Memet alcatuiau o pata de culoare
si tot atatea prilejuri de a visa cu ochii deschisi la aventuri ce pareau
accesibile. Era nevoie de curaj, poate inconstient, sa iesi cu ele,
caci nu de putine ori se intamplase ca marea, montata de furtuni iscate din
senin, sa micsoreze numarul lor, iar drama pescarilor disparuti sa marcheze
intreaga comunitate... Mare mi-a fost bucuria cand am regasit barcile legate la
locul lor, discrete ca dimensiuni fata de vecinele lor dotate cu tehnica de
navigatie de ultima ora, dar nu mai putin mandre, cochete si proaspat vopsite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se accepta mesaje anonime. Va rugam sa va inregistrati ca utilizator google sau sa va semnati comentariul.