Am vazut si revazut fotografia lui Alex, inainte de a o invita pe blogul nostru :) Ochii mei admirau compozitia, in timp ce mintea analiza continutul, si atunci am realizat ca tocmai dualitatea acestui cadru mi-a atras si retinut atentia. La prima vedere o compozitie echilibrata, cu elemente care se combina usor vizual din stanga in dreapta cadrului, generand o senzatie de echilibru si liniste. Pana cand incepi sa patrunzi in detaliile imaginii, dincolo de ritmul liniilor drepte sau a cercurilor paralele, dincolo de gama de griuri frumos balansata, dincolo de calmul aparent. La o privire mai atenta am descoperit deja contrastul dintre pesonajul static si cel dinamic, dintre personajul vizibil si cel ghicit, stranietatea unor picioare parca fara stapan, si chiar o usoara senzatie de levitatie indusa de pozitia acelui personaj ghicit. Si atunci am realizat ca este un cadru complex, care te invita sa il "rasfoiesti" pentru a citi o data, si inca o data, si de a patrunde dincolo de prima senzatie de echilibru.
L-am intrebat pe Alex povestea din spatele acestui cadru si mi-a spus: "Era o zi extrem de calduroasa cu un soare arzator in Salonic, ma plimbam pe faleza si vad un copil molesit stand la umbra unui zid. Mi s-a parut un cadru interesant, am pus aparatul la ochi si am inceput sa trag mai multe cadre de aproape, dar nu-mi placea exact perspectiva asa ca m-am dat cativa pasi inapoi sa prind intregul peisaj, am stat un pic pe ganduri si cand colo...se apropie un biciclist, fix ce imi trebuia sa echilibrez compozitia pe ambele parti." Dupa care a mai adaugat: "A fost un cadru foarte spontan, am avut noroc :) ".
Si atunci am realizat: un cadru norocos e favorizat de ochi, intuitie si pricepere. Si Alex a demonstrat ca norocul astfel e de partea lui, in fotografie !
Pe Alex il gasiti si aici:
https://www.facebook.com/alex.belciuganu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se accepta mesaje anonime. Va rugam sa va inregistrati ca utilizator google sau sa va semnati comentariul.