marți, 11 octombrie 2016

"Dincolo de ferestre" si dincolo de imagini, impresii!

Membrii PhotoTeam au selecționat cele mai bune 21 de fotografii din concursul cu tema “Dincolo de ferestre”, un concurs de fotografie de stradă organizat pe Facebook în luna septembrie 2016. Câteva impresii despre imaginile din concurs:





Ce îmi place în mod special la această fotografie este atmosfera surprinsă. Se simte o conexiune între fotograf și subiect care face cadrul să pară foarte intim. Pare o scenă dintr-un film vechi. Felicitări folografului!  (Patricia Hilbert - despre fotografia lui Cristian Bulugea)




Fereastra este granița simbolică și, în același timp, permeabilă, ce desparte doua spații. Dincoace de fereastră este strada,  spațiul public prin excelență. Dincolo de fereastră este lumea bizară a lui Alice în care totul e posibil, se pot petrece minuni, iar manechinele prind, dintr-o dată, viață. Ce poate fi mai minunat decât atât? (Sorin Suciu - despre fotografia lui Emi Cercel)




In secolul al XVI-lea ocupantii spanioli au interzis perdelele si draperiile in Tarile de Jos, pentru ca patrulele sa poata surprinde nestingherite eventualele conspiratii. Constrangerea de atunci a devenit un fel de a fi, in prezent o plimbare pe digurile olandeze putand fi si o ocazie de admira interioarele frumos decorate ale caselor, dincolo de ferestrele lor permanent descoperite.
In spatele unei ferestre inchise ne simtim in siguranta, noi cu noi insine, dar ea este in acelasi timp si legatura noastra cu lumea exterioara. Insa, oricat de deschisi am fi, atunci cand un obiectiv fotografic se iteste catre ceea ce credeam ca este spatiul nostru intim, nu putem sa nu ne miram. Iluzia optica din imaginea lui Pierre Pichot, data de apropierea siluetei din prim plan, ce pare o doamna care iese din magazin luand o data cu geanta si capul cu ochii holbati la subrat, m-a facut sa adast mai multa vreme asupra ei, considerand-o in cele din urma cea mai meritorie dintre fotografiile finaliste.
Nu stim cum a scapat fotograful din duelul cu privirile vanzatoarei din magazin, nu putem spera decat ca a fost intelegatoare, caci, nu e asa, fara fotografiile de strada viata de acum va parea mult mai anosta si plictisitoare in ochii celor din generatiile viitoare. (Cornel Hlupina - despre fotografia lui Pierre Pichot)






Fereastra este un element cu o puternică încărcătură simbolică. Este, în primul rând, un simbol al receptivității și deschiderii către lume, o legătură simplă și directă între exterior și interior.
La fel, „fereastra” lui Marius Cinteză, face legătura între această existență extraordinară reprezentată de bătrâna din geam și lumea exterioară, o fotografie-portret ce pare simplă, în aparență, dar care ne prezintă o întreagă poveste de viață. Mamă, bunică, soție, bătrânica din geam ne prezintă o existență sinceră, asupra căreia viața a lăsat urme adânci, dar o existență care nu și-a pierdut seninătatea, bucuria de a trăi, deschiderea către lumea exterioară. Puternic ancorată în realitatea imediată (felul cum ține rama geamului), bunicuța din fereastră ne inspiră încredere, speranță, credință și liniștea de care avem nevoie, cu toții, într-o lume plină de zbucium. Un singur element, fereastra spartă, ne face să conștientizăm efemeritatea vieții dar, în același timp, ne obligă să ne trăim viața cât mai plăcut cu putință, zi de zi, clipă de clipă. (Lucian Zamfir - depsre fotografia lui Marius Cinteza)





Nu stiu daca din cauza ca port ochelarii dar m-am regasit in fotografia lui Dragoslav. Poate a ajutat si faptul ca am copil si ma gandesc mult la propria copilarie... este preferata mea fotografie si din cauza unui subiect foarte bine plasat contra luminii dezvaluind detalii doar prin conturul sau...e un copil cu ursuletul in mana, nu stim daca pleaca sau doar asteapta ca cineva sa plece, cu avionul...le vedem prin geam...fereastra la care stateam si eu, deseori, lipit cu nasul, asteptand cu nerabdare sa se intoarca tata de la munca. (Zorislav  Stojanovic - despre fotografia lui Dragoslav Sekulić‎ )


Este o fotografie care o clipă m-a făcut să retrăiesc o impresie din copilărie, imposbil de descris. Copilul cu ghiozdan, cu ochelari, cu gene lungi și jucărie de pluș, concentrat în el, trăind clipa, pare atât de fragil în constrat cu ”jucăriile„ uriașe și grave de dincolo de fereastră, care simbolizează viitorul, lumea adultului. Pentru mine, imaginea e ca un simbol al căderii fiecăruia din rai, prin pierderea pe nevăzute a stării de copil. Acum schimbăm avion după avion, acaparați de o nevoie de agitație continuă, de schimbare neîncetată, de viteză tot mai accelerată…(Denis Malciu - despre fotografia lui Dragoslav Sekulić‎ )





Mi-au rămas în gând cuvintele unui fotograf de stradă care zicea : “ridică-ți privirea, strada nu se termină la nivelul ochilor, poți găsi cele mai interesante momente și personaje la etajul următor :)”. Nu știu dacă și Alex a auzit aceste cuvinte, dar este cert că pentru el explorarea străzii continuă mai sus de nivelul de explorare cotidian. Cu siguranță că expresia personajului surprins cucerește privirea în primul moment, un amestec de curiozitate, suspiciune și o urmă de amuzament, dar apoi vine întrebarea și povestea. De ce în fereastra și de ce fără cămașă? Un anotimp călduros, un loc de expunere sau de cercetare? Rămâne să ne imaginăm povestea dincolo de imaginea surprinsă în timp ce ne delectăm cu expresia captată pe chipul bărbatului. (Mirela Momanu - despre fotografia lui Alex Cruceru)

luni, 10 octombrie 2016

Featured by PhotoTeam: Mihai Biriș







Un ingredient semnificativ al fotografiei de stradă il reprezinta misterul, nespusul, ceea ce ea  lasă doar să se întrevadă. Aceasta se datorează decontextualizarii, ruperii sale de convențiile de circumscriere a locului, subiectului și evenimentului ce caracterizează toate celelalte  genuri fotografice, de la fotojurnalism și până la fotografia de nuntă sau cea de produs. Este prezentă aici o tensiune esențială între funcția fotografiei de a arăta, revela, devoala și imposibilitatea sa principială de a spune întreaga poveste. De fapt, aceasta este tensiunea dintre sincronia fotografiei ca mediu artistic și diacronia vieții cu caracterul său complex, deschis, imprevizibil. Dacă ar fi să mi-l imaginez  pe Blaga vorbind despre fotografia de stradă, aș tinde să cred că, în termenii gnoseologiei sale, ar spune că  reprezintă un exemplu de minus-cunoaștere, procesul prin care misterul se potențează, suferă o intensificare calitativă și devine tot mai de nepătruns. 

Din Cluj, orașul de suflet al lui Blaga, vine și Mihai Biriș, un fotograf a cărui pasiune pentru misterul ascuns în forfota străzii se combină cu interesul său pentru aflarea acelor momente unice, cu diferite încărcături emoționale, pe care le surprinde cu o mare curiozitate. Pentru ilustrarea activității sale fotografice am ales două imagini, diferite compozițional, dar care au în comun acelați lucru: magia poveștii care începe o dată cu apăsarea pe declanșator și se continuă în imaginația privitorului.

Mai multe despre universul vizual al lui Mihai puteți descoperi aici:

Sorin Suciu,
Timișoara, 10 octombrie 2016
 

marți, 4 octombrie 2016

Featured by PhotoTeam : Marilena Ditrik

Daca nu as fi stiut locatia in care a fost facuta fotografia Marilenei, marturisesc ca as fi avut oarecare dificultati in a descifra modul de relationare a elementelor compozitionale ale acestei imagini. Ce avem la o prima evaluare a imaginii? O multime de linii (diagonale, paralele, perpendiculare), aparent intersectandu-se haotic, o linie curba in partea inferioara a imaginii si o prezenta umana, care, poate nu intamplator, este legata direct de alte doua linii, una dintre ele fiind umbra celeilalte.


La o privire mai atenta a fotografiei in discutie, descoperim ca avem de-a face cu o constructie geometrica a imaginii foarte reusita, cu diagonale numeroase ce se intersecteaza catre centrul cadrului, si cu o impartire inteligent aleasa a imaginii in trei zone : partea inferioara, delimitata de o linie curba, care rupe prin fluiditatea sa rigiditatea aparenta a increngaturii de linii din partea superioara, in acelasi timp, prin usoara sa asimetrie indreptand atentia privitorului catre subiectul uman, plasat ideal dupa binecunoscuta regula a treimilor in zona din dreapta a imaginii.
Alt element esential al cadrului in discutie, greu de decelat la prima vedere, cum mentionam si in debutul articolului, este prezenta din punct de vedere spatial a trei etaje, care insa, transpuse fotografic, par a constitui unul singur, elementele care ne-ar putea da ceva indicii lipsind din imagine sau camufland existenta diferentelor de nivel (cazul balustradei). Aceasta iluzie este facilitata si de alegerea unui punct de statie superior, aproape deasupra subiectului uman.
Sintetizand in cateva cuvinte, o imagine minutios regizata din punct de vedere geometric de catre Marilena Ditrik, in care cu un minim de elemente, liniile, si cu o prezenta umana care completeaza perfect cadrul ales, autoarea dovedeste stapanirea la nivel inalt a elementelor de compozitie fotografica.
Mai multe despre fotografiile Marilenei Ditrik : https://www.facebook.com/marilena.ditrik?fref=ts.


miercuri, 21 septembrie 2016

Featured by PhotoTeam: Bogdan Anghel


Bogdan Anghel este unul dintre câștigătorii festivalului LicArt 2016 și lucrează zi de zi ca să evolueze în domeniul fotografiei. Aceasta este una din fotografiile lui de suflet. Nu e de mirare - fotografia poate simboloza secolul în care traim - secolul vitezei - secolul în care, de multe ori, tinerii uita de faptul că veșnicia s-a născut la țară...
Bogdan are un portofoliu foarte diversificat și se implică în numeroase activități fotografice pentru liceeni. L-am rugat să ne scrie câte ceva despre el, pentru a-l cunoaște mai bine:

"Ma numesc Bogdan Anghel ,elev in clasa a XII-a la Colegiul National "Iulia Hasdeu " din Bucuresti . Sunt membru al Clubului de Excelenta al Fundatiei Dan Voiculescu de 3 ani (sectiunea Fotografie) . In timpul liber prefer sa-mi iau aparatul pe umar , cautand sa surprind emotiile si trairile oamenilor. In portofoliu detin premii , printre care amintesc : mentiune la concursul organizat de National Geographic Learning - “People and Places” , mentiune la concursul organizat de Primaria Municipiului Bucuresti, premiul pentru cea mai buna fotografie de portret in cadrul Festivalul Național de Arte pentru Liceeni “Licart” , etc. De asemenea , vernisajul primei mele expozitii intitulate “Oameni si locuri” a avut loc in primavara acestui an."

Cu siguranța vom auzi despre el din ce în ce mai des.

Portofoliu: https://www.facebook.com/anghel.bogdan.photographer/?pnref=lhc

duminică, 18 septembrie 2016

Featured By PhotoTeam: Vlad Bâscă

 Am considerat întotdeauna fotografia ca fiind o împletire între ficțiune și realitate. Chiar și o fotografie de tip fotojurnalistic precum fotografia de stradă, deși este caracterizată cu precădere de termenul veridicitate, nu cred că poate îndeplini în totalitate misiunea de relatare obiectivă a realității. Și nu mă refer aici la eventualele interpretări care depind de percepția subiectivă a privitorului, ci la prezentarea propriu-zisă a realității fotografiate. Orice fotografie este, de la bun început, ruptă de contextul general în care s-au desfășurat lucrurile în momentul realizării ei prin excluderea sau claritatea insuficientă a unor detalii importante. Mai mult decât atât, la postprocesare se poate face un nou crop dintr-un cadru inițial mai larg sau o selecție a unei singure secvențe dintr-o serie de imagini astfel încât lucrurile pot căpăta o conotație diferită de cea reală. Nu consider însă această posibilă decontextualizare ca fiind ceva greșit. Dimpotrivă! Sunt chiar de părere că tocmai în această lărgire a limitei dintre real și imaginar constă valoarea  artistică a unei fotografii de stradă și puterea de creație a unui fotograf care poate astfel construi o realitate închipuită pornind de la o realitate concretă.
Exact acest tip de senzație de confuzie între real și imaginar mi-a stârnit-o această fotografie a lui Vlad Bâscă :



Scena surprinsă de Vlad mi s-a părut șocantă. Când am văzut prima dată fotografia, fie doar și pentru o secundă, am avut falsa impresie că acel copil ține în mâini arme adevărate. Uităndu-ma mai atent, am observat însă că pistolul din mâna lui stângă este suficent de colorat și mi-am dat seama ca este un pistol de jucărie. Am avut însă dubii legate de securea din mâna dreaptă. Fotografia nu îmi ofera suficiente informații. Neștiind condițiile în care a fost realizată fotografia, granița imaginației mele a rămas liberă și posibilitățile de interpretare nu au ezitat să apară. La fel ca și în cazul meu, aici se poate opri bariera plasării fotografiei în sfera realului sau a ficțiunii pentru un privitor care nu are acces la informații suplimentare din backstage-ul acestei fotografii. Poate crede sau își poate doar imagina că acel copil instiga la violență mergând liber pe mijlocul străzii purtând asupra sa o armă. Fotografia sugerează astfel un puternic spirit de revoltă. Copilul pare să fi pornit de unul singur într-o luptă împotriva tuturor, cu pieptul gol, dar privind curajos la orizont, căutând parcă inamicii. 
După ce am degustat din plăcerea visării, curiozitatea m-a scos din terenul jocului și al copilăriei si m-a convins să cer detalii despre această fotografie. Vlad m-a lămurit că atât pistolul, cât și securea erau de jucărie și acestea nu au rănit pe nimeni înaintea, în timpul și după realizarea fotografiei. Am mai aflat că scena a surprins-o în mod întâmplător, plimbându-se pe Aleea Livezilor din cartierul Ferentari cu o zi înainte de începerea anului școlar. De aceea titlul fotografiei este “Prima zi de şcoală”, în ton cu amprenta ușor tragico-comică care caracterizează stilul fotografic al lui Vlad.
Vreau să îl felicit pe Vlad pentru această fotografie cu o rețetă dificilă de cocktail cu spirit jurnalistic cu aromă tare, amestecat bine cu un sirop de imaginație cu gust dulce de inocență și garnisit cu o doză subtilă de umor cu textură aspră.

Alte fotografii create de Vlad, puteți găsi aici :

Eli Driu,
Bucureşti, 18 septembrie 2016

P.S. Din punctul meu de vedere, această fotografie cu tema, deja clasică, “copii și arme” se poate alătura colecției de fotografii semnate de fotografi consacrați care au abordat această temă.


Diane Arbus - Child with a toy hand grenade in Central Park, N.Y.C., 1962


Elliott Erwitt - Home Around the World, Pittsburgh, Pennsylvania, 1950


Elliott Erwitt - Rio de Janeiro, Brazil, 1972


George S. Zimbel - Boy with Gun, Bronx, N.Y.C., 1960's


Helen Levitt - Boy with gun and popsicle - N.Y.C., 1930's


Henri Cartier Bresson - Children playing with the guns on streets of New York, N.Y.C., 1935


Henri Cartier-Bresson - Rome, Italy (Children Playing Cowboys with Guns), 1951


Jill Fredman - A police officer from the 9th Precinct watches two boys playing with a toy gun on the corner of St Marks and 3rd Avenue, East Village, New York City, 1979


Mary Ellen Mark - "Rat" and Mike with a gun, Seattle, Washington, 1983


Paul Trevor - Brick Lane E1, London, 1978


Shirley Baker - Here a young child poses with what looks like a toy gun while in the background a young girl can be seen standing in a pair of high heels - Manchester, 1965


Thurston Hopkins - London, 1954


Vivian Cherry - Three Boys Playing Cops and Robbers, N.Y.C., 1948


William Klein - Gun 1, New York, 1955

joi, 8 septembrie 2016

Featured By PhotoTeam: Alex Belciuganu



Am vazut si revazut fotografia lui Alex, inainte de a o invita pe blogul nostru :) Ochii mei admirau compozitia, in timp ce mintea analiza continutul, si atunci am realizat ca tocmai dualitatea acestui cadru mi-a atras si retinut atentia. La prima vedere o compozitie echilibrata, cu elemente care se combina usor vizual din stanga in dreapta cadrului, generand o senzatie de echilibru si liniste. Pana cand incepi sa patrunzi in detaliile imaginii, dincolo de ritmul liniilor drepte sau a cercurilor paralele, dincolo de gama de griuri frumos balansata, dincolo de calmul aparent. La o privire mai atenta am descoperit deja contrastul dintre pesonajul static si cel dinamic, dintre personajul vizibil si cel ghicit, stranietatea unor picioare parca fara stapan, si chiar o usoara senzatie de levitatie indusa de pozitia acelui personaj ghicit. Si atunci am realizat ca este un cadru complex, care te invita sa il "rasfoiesti" pentru a citi o data, si inca o data, si de a patrunde dincolo de prima senzatie de echilibru.

L-am intrebat pe Alex povestea din spatele acestui cadru si mi-a spus: "Era o zi extrem de calduroasa cu un soare arzator in Salonic, ma plimbam pe faleza si vad un copil molesit stand la umbra unui zid. Mi s-a parut un cadru interesant, am pus aparatul la ochi si am inceput sa trag mai multe cadre de aproape, dar nu-mi placea exact perspectiva asa ca m-am dat cativa pasi inapoi sa prind intregul peisaj, am stat un pic pe ganduri si cand colo...se apropie un biciclist, fix ce imi trebuia sa echilibrez compozitia pe ambele parti." Dupa care a mai adaugat: "A fost un cadru foarte spontan, am avut noroc :) ". 

Si atunci am realizat: un cadru norocos e favorizat de ochi, intuitie si pricepere. Si Alex a demonstrat ca norocul astfel e de partea lui, in fotografie !

Pe Alex il gasiti si aici:
https://www.facebook.com/alex.belciuganu