Ce îmi
place în mod special la această fotografie este atmosfera surprinsă. Se simte o
conexiune între fotograf și subiect care face cadrul să pară foarte intim. Pare
o scenă dintr-un film vechi. Felicitări folografului! (Patricia Hilbert - despre fotografia lui Cristian Bulugea)
Fereastra este granița simbolică și, în același timp, permeabilă, ce
desparte doua spații. Dincoace de fereastră este strada, spațiul public
prin excelență. Dincolo de fereastră este lumea bizară a lui Alice în care
totul e posibil, se pot petrece minuni, iar manechinele prind, dintr-o dată,
viață. Ce poate fi mai minunat decât atât? (Sorin Suciu - despre fotografia lui Emi Cercel)
In secolul
al XVI-lea ocupantii spanioli au interzis perdelele si draperiile in Tarile de
Jos, pentru ca patrulele sa poata surprinde nestingherite eventualele conspiratii.
Constrangerea de atunci a devenit un fel de a fi, in prezent o plimbare pe
digurile olandeze putand fi si o ocazie de admira interioarele frumos decorate
ale caselor, dincolo de ferestrele lor permanent descoperite.
In spatele
unei ferestre inchise ne simtim in siguranta, noi cu noi insine, dar ea este in
acelasi timp si legatura noastra cu lumea exterioara. Insa, oricat de deschisi
am fi, atunci cand un obiectiv fotografic se iteste catre ceea ce credeam ca
este spatiul nostru intim, nu putem sa nu ne miram. Iluzia optica din imaginea
lui Pierre Pichot, data de apropierea siluetei din prim plan, ce pare o doamna
care iese din magazin luand o data cu geanta si capul cu ochii holbati la
subrat, m-a facut sa adast mai multa vreme asupra ei, considerand-o in cele din
urma cea mai meritorie dintre fotografiile finaliste.
Nu stim
cum a scapat fotograful din duelul cu privirile vanzatoarei din magazin, nu
putem spera decat ca a fost intelegatoare, caci, nu e asa, fara fotografiile de
strada viata de acum va parea mult mai anosta si plictisitoare in ochii celor
din generatiile viitoare. (Cornel Hlupina - despre fotografia lui Pierre Pichot)
Fereastra este un element cu o puternică încărcătură simbolică.
Este, în primul rând, un simbol al receptivității și deschiderii către lume, o
legătură simplă și directă între exterior și interior.
La fel, „fereastra” lui Marius Cinteză, face legătura între
această existență extraordinară reprezentată de bătrâna din geam și lumea exterioară, o
fotografie-portret ce pare simplă, în aparență, dar care ne prezintă o întreagă poveste de viață. Mamă, bunică, soție, bătrânica din geam ne prezintă o existență
sinceră, asupra căreia viața a lăsat urme adânci, dar o existență care nu și-a
pierdut seninătatea, bucuria de a trăi, deschiderea către lumea exterioară. Puternic ancorată în realitatea imediată (felul cum ține rama
geamului), bunicuța din fereastră ne inspiră încredere, speranță, credință și
liniștea de care avem nevoie, cu toții, într-o lume plină de zbucium. Un singur element, fereastra spartă, ne face să conștientizăm
efemeritatea vieții dar, în același timp, ne obligă să ne trăim viața cât mai
plăcut cu putință, zi de zi, clipă de clipă. (Lucian Zamfir - depsre fotografia lui Marius Cinteza)
|
Este o fotografie care o clipă m-a făcut să
retrăiesc o impresie din copilărie, imposbil de descris. Copilul cu ghiozdan,
cu ochelari, cu gene lungi și jucărie de pluș, concentrat în el, trăind clipa, pare
atât de fragil în constrat cu ”jucăriile„ uriașe și grave de dincolo de
fereastră, care simbolizează viitorul, lumea adultului. Pentru mine, imaginea e
ca un simbol al căderii fiecăruia din rai, prin pierderea pe nevăzute a stării
de copil. Acum schimbăm avion după avion, acaparați de o nevoie de agitație
continuă, de schimbare neîncetată, de viteză tot mai accelerată…(Denis Malciu - despre fotografia lui Dragoslav Sekulić )
Mi-au rămas în gând cuvintele unui fotograf de stradă
care zicea : “ridică-ți privirea, strada nu se termină la nivelul ochilor, poți
găsi cele mai interesante momente și personaje la etajul următor :)”. Nu știu dacă și Alex a auzit aceste cuvinte, dar
este cert că pentru el explorarea străzii continuă mai sus de nivelul de
explorare cotidian. Cu siguranță că expresia personajului surprins cucerește
privirea în primul moment, un amestec de curiozitate, suspiciune și o urmă de
amuzament, dar apoi vine întrebarea și povestea. De ce în fereastra și de ce
fără cămașă? Un anotimp călduros, un loc de expunere sau de cercetare? Rămâne
să ne imaginăm povestea dincolo de imaginea surprinsă în timp ce ne delectăm cu
expresia captată pe chipul bărbatului. (Mirela Momanu - despre fotografia lui Alex Cruceru)
